alt fel

Echos Francophones 2011

2011-03-12T09:25:00.000-08:00

Le concours national et international de poésie en français Echos Francophones, organisé par l’association des Etudiants Francophones de Iasi, à la sixième édition, offre aux élèves de Roumanie et d’ailleurs la chance de promouvoir leur talent littéraire dans une grande compétition, l’opportunité d’être évalués et reconnus par un jury spécialisé dans une fête spéciale.

La nouveauté de cette édition par rapport au celles précédentes est déterminée par l’extension du concours en dehors de l’espace roumain, est la possibilité donné aux participants de choisir comme thème soit le bénévolat, soit l’unité, ou les deux ensemble. Les poèmes qui respectent le règlement officiel seront expédiés par e-mail entre le 28 février et le 30 mars à l’adresse aefi_ro@yahoo.fr . Le jugement aura lieu entre le 31 mars et le 7

avril, et l’annonce des résultats entre le 7 et le 9 avril. Le lien entre les participants et les organisateurs du concours international Echos Francophones sera réalisé par le biais du site internet, blog, et mail, mais aussi par le site de l’Association des Étudiants Francophones.

Les poèmes des participants seront inclus dans un magazine spécialement destiné au ce projet culturel,et la réussite des meilleurs poètes sera reconnue et les prix attribués dans un événement ou les prix seront attribués a Iasi, le 17 avril 2011.

Règlement du Concours International de Poésie en Français Echos Francophones[sixième édition]

1. Le concours a deux sections : pour les lycéens et pour les étudiants, chaque participant va recevoir à l’inscription un code de jury pour la section dans laquelle il s’est inscrit. Chacun

doit choisir entre les deux thèmes : soit le bénévolat, soit l’unité, ou les deux.

2. Vous devez envoyer vos créations personnelles en français [3 œuvres maximum] par

mail entre le 28 février et le 30 mars à 23 :59 heures à l’adresse aefi_ro@yahoo.fr . Tous les

participants auront une confirmation envoyé par l’Association des ‘Étudiants Francophones de Iasi.

3. Chaque mail sera accompagné par les informations suivantes :

- nom

- prénom

- âge

- occupation

- téléphone

- pays et ville

4. On n’accepte pas les textes sans authenticité, des copies fidèles en provenant des certaines publications ou les poésies avec trop d’erreurs d’orthographe ou de la grammaire, qui empêchent la compréhension du message poétique.

5. Chacun peut choisir un thème parmi les deux, ou les deux.

6. Le jugement sera réalisé en tenant compte de 5 critères d’évaluation, de 10 points chacun :

- la profondeur et complexité du message poétique

- la qualité de l’expression littéraire

- l’utilisation de la langue littéraire [style et vocabulaire appropriées, etc.]

- la grammaire

- les éléments d’originalité

- la manière d’approcher les thèmes

La note finale pour chaque participant sera calculé come moyenne arithmétique entre les six notes. Chaque membre du jury donnera une note finale. En cas d’égalité, les participants seront classés en fonction des critères mentionnés avant, dans l’ordre déjà précisé.L’équipe d’AEFI remercie le jury du concours.

A 50 euros Odyssey

2011-01-22T08:15:00.000-08:00

It's the ocean air, warm, surrounding you. It's Lisbon, it is late in the prolonged summer. It's hostel with friends.
It's the third day of this first Erasmus trip and we are on our way to Sintra, for the moment in the Rossio train station. I have to buy a ticket from the vending machine and, as I have no change, I place a 50 euros bill in the machine. The machine gladly swallows my money and give me back a nice, warm nothing. Though I appreciate the nothingness as it characterizes most of our world, I didn't took it with delight. As the line was getting longer and the air heavier and as the robot sent from the future to make my day black, when I would've preferred to keep it in the warm blue that the portuguese sky holds, wasn't returning nor ticket, nor money, I file a complaint with Rodrigo's telephone number. And we continue our way to Sintra. Which makes it remove the goal in my stomach with its splendor.
After a month Rodrigo receives a call from Rossio. I receive a message.
After two months I receive a letter stating that I will receive a check.
After three months we call again.
When I'm back from the holidays, I find the letter with the check attached. I go to the bank. But the bank cannot cash it as "it has two lines on it", which means it is to be deposited, then withdrawn from the ATM. So I have to make a portuguese bank card. But to make this type of card I have to go to the portuguese IRS and register myself. I did this the following day, for a moderate sum. But it was useless as I found that Maite has a portuguese bank card so we deposited the check in her account. And a few days later I have my money back.
It wasn't so hard. You, Entity, could do better.

Thank you Rodrigo and Maite for helping me!

Vlad descendent

2010-11-02T18:54:00.000-07:00

Inca o serie de motive de adaugat la lista pro "a fi roman"...

E Halloween. Sarbatoare foarte amuzanta cand toti mortii devin vii. In corpuri de erasmusi.
Cam tot caminul e costumat:dracusori, mirese strangulate, ucigasi in serie etc. Eu sunt...eu. Nu am nevoie de costumatie. Caci sunt roman.
In Garagem 54 se dau 3 shot-uri gratis daca vii costumat. Eu n-am nevoie de costum. Trebuie doar sa ajung in fata, sa vorbesc cu Barmanita:
F.: - Ola! Falas ingles?
B.: - Como?
F.: - Falas ingles???
B.: - Yes.
F.: - You know Dracula, right?
B.: - Yeah, sure. Why?
F.: - You know he was from Romania[sic!], right?
B.: - Yes, yes!
F.(showing ID): - Well I'm romanian so I'm like his the grand-grand-grand-son. So I should receive those 3 shots. Right?
B.(mute 3 secs, but serious, looking at the ID): - I have to talk with the manager. Wait!
Barmanita vorbeste un minut cu managerul...

Al doilea motiv ar fi legat de faptul ca studentii italieni sunt foarte tristi de ceva vreme. Azi am aflat si de ce. Guvernul italian le-a taiat bursele. De tot. Adica miile de studenti italieni din strainatate au ramas dintr-o data fara bani. Pe langa faptul ca aveau o bursa mica, de 230 de euro, au pierdut-o si pe aceea. Dintr-un buget de 180 de milioane pentru burse, au mai ramas cu 24 de milioane, dupa cum zice Lino. Pentru cine stie cat timp. Macar ai nostri au taiat cu mila. Ca doar suntem viitorul, nu?

Bem vindo!

2010-10-29T15:52:00.000-07:00

De 6 saptamani in Portugalia. De fapt, de 5, pentru ca una a fost petrecuta in Spania, Franta si Belgia. In ordinea asta si apoi in ordine inversa.
Pana ieri in pantaloni scurti. De azi ploua. De azi portughezii renunta la ochelarii de soare.
Citeste din Zippelius, zice el. Tot! Unde il gasesc? In romana nici macar nu e tradus...Biblioteca e saraca.
Afise cu "secera si ciocanul" peste tot. Profesorii par sa simpatizeze. Doi comunisti in PE.

Bom dia! Sou estudante Erasmus! Da Romenia...

Automatul CP fura 50 de euro. Pur si simplu!
O velho e o mar, citit. 500 de cuvinte necunoscute.
Covilha, Lisboa, Cascais, O Oceano, Sintra, Covilha. Covilha, Salamanca, San Sebastian, Antwerp, Brusselas si retur via Paris si Burgos. Covilha, Valencia si retur via Porto?
Prosoapele se schimba joia.

Bom dia! Queria um pao...

Cerul, lumina sunt incredibile. Iar nori par atat de aproape.
Latada, obicei studentesc de consumat energia. Care alegorice, ironii politice de nivel mic sau inalt. Presedintele in Covilha. "Astia's dusi". Mult zgomot. "Unde-a disparut Sangria?" Carele se ard in piata. In fiecare an...

Conferinta THINK Globally, ACT Locally

2010-10-27T10:11:00.000-07:00

Доктор.2

2010-09-06T11:02:00.000-07:00

- In ciuda sperantei, toti oamenii sunt la fel, aceleasi nevoi sub sculpturi diferite, manate de teluri false, prin meschinarii marunte sau nu, ei demonstreaza zilnic lipsa de progres intelectual semnificativ a ultimilor sute de ani. Insecte, animale, oameni, rechini, toti o Apa si-un Pamant cutreiera in urmarirea interesului propriu, al Eului. Eul propriu sau cel colectiv domina. Niciodata cel suprem.
Doctorul n-a fost niciodata multumit de aceste ganduri care il napadeau adeseori in multele momente de singurate.Tocmai pentru ca acestea reprezentau pentru el, in propria-i opinie, o preocupare de prea mult, careia nu ajunsese nici macar sa-i dea de inceputul firului catre solutie. Desi era perfect constient de faptul ca astfel de interogatii au preocupat cele mai luminate minti ale umanitatii de multa vreme, nici chiar asta nu il consola si incepea sa se indoiasca profund de capacitatile proprii. Sa fi fost totul in van pana acum? Caci asa era daca se dovedea ca intelectul sau era doar unul de rand. O noua nevoie de raspuns aparu asadar. Si pentru asta era nevoie de un nou studiu. Doctorul se apleca asupra lui Freud. Conform ilustrului ceh, e drept doar o parere personala necertificata stiintific, creierul uman poata fi foarte usor alterat, atat pozitiv cat si negativ, atat fizic cat si psihologic. De aceasta usurinta a distorsiunii se agata el, ca de o franghie deasupra prapastiei. Astfel agatat il gasi bunul sau vecin.
- Esti nebun?! exclama intrebator vecinul, fata oscilandu-i intre mirare si ras tampit, in timp ce doctorul ramase cu ciocanul suspendat deasupra capului, rupt din miscarea ce il caracterizase cu constanta in cam ultimele 5 minute.

доктор

2010-07-16T15:41:00.000-07:00

In camera se patrunde facand stanga si impingand usor usa, usa ce e intotdeauna intredeschisa pentru ca sunetul pasilor sa patrunda mai usor. Imediat ce ai ajuns pe prag e bine sa faci un pas mai larg decat de obicei, asta pentru a evita cea de-a doua scandura din dusumea, ce provoaca un sunet iritant, amplificat de goliciunea camerei. Saracaciunea camerei e promovata si de soarele ce acum apune, lumina oblica dand plantei din colt dimensiuni exagerate pe perete.
In mod normal ordinea data de nimic, acel nimic din lipsa chiar si a unui scaun, era la ea acasa aici, dar de cand s-a mutat aici el, haosul i-a luat locul. E drept, proprietarul nu se plange. Si nici n-ar avea de ce, atata timp cat isi primeste banii la timp si nu primeste reclamatii de la ceilalti chiriasi. In fond el nici nu locuieste aici. Si chiar de-ar locui, cu ce l-ar putea deranja cartile aruncate alandala si oftaturile periodice ale unui om trecut de tinerete. Atata timp cat plateste peste pret si stricaciunile, nu importa cum au aparut.
Noul chirias n-a binevoit a-si aduce prea multe lucruri, decat un scaun si un birou(ce-i drept, foarte masive si frumos lucrate, mult mai in varsta decat proprietarul lor si cu siguranta avand si o valoare pe masura, desi cam roase pe la colturi), un ceainic si cateva ustensile de bucatarie si foarte multe carti. Patul a catadicsit sa ramana in camera de la fostul chirias, dus catre alte meleaguri de batranete. Spre bucuria actualului salasluitor din camera, fara indoiala. Asa cum a observat si proprietarul cladirii la cea de-a doua vizita, nu s-ar zice ca ordinea e printre atributele chiriasului sau. Cartile nu pareau nici pe jos, nici in mana stapanului lor decat ustensile. Ustensile ca si ciocanul de lemn ce statea sprijinit de marginea biroului.

Burse etnici romani Ucraina

2010-06-23T01:38:00.000-07:00

Se apropie admiterea pentru bursele oferite de statul Român etnicilor români din Ucraina.
Admiterea se va desfășura în zilele de 5, 7 si 9 iulie, în localitățile Odesa, Cernăuți și Slatina. Dosarele vor fi evaluate de o comisie mixtă română ucrainiană.
Preselecţia candidaţilor la studii se efectuează pe baza unui interviu cu candidatul, a mediei care rezultă din actele oficiale de studii şi a următorului set de documente:
a).Cerere de înscriere;
b).Copii legalizate după actele de studii obţinute şi foile matricole cu traducerea în limba română;
c).Copie legalizată după certificatul de naştere cu traducerea în limba română.
d).Copie după cartea de identitate;
e).Certificat medical, care să cuprindă investigaţiile medicale, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
f).O fotografie 3x4
Bursierii beneficiază de cazare gratuită în căminele studențești și de următoarele tipuri de burse:
a). Pentru elevi si studenti - echivalentul in lei al sumei de 65 de euro/luna;
b). Pentru masteranzi, medicii aflati la specializare si cursantii aflati la stagii de specializare/ perfectionare postuniversitara - echivalentul in lei al sumei de 75 de euro/luna;
c). Pentru doctoranzi - echivalentul in lei al sumei de 85 de euro/luna.
În vederea sprijinirii etnicilor români care vor sa studieze în România, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni pune la dispoziția acestora, pentru informații suplimentare, adresa de e-mail sprijin.admitere@ dprp.gov. ro

2010-05-31T11:11:00.000-07:00

Hai la discutii "live"!

De invitatii nostri ai mai auzit sau i-ai mai vazut la televizor, ai mai auzit si subiectul asta, insa AIESEC Iasi te invita la ceva diferit.

Joi, 3 iunie 2010, ora 14:00, in amfiteatrul B1 din FEAA, organizam sesiunea de comunicari "Dialoguri interculturale" in parteneriat cu Alianta Civilizatiilor.

Pe scurt, evenimentul, desfasurat si in alte centre universitare mari, isi propune sa informeze asupra diversitatii culturale si importantei legaturilor interculturale in societatea noastra.

Vorbitorii invitati in Iasi sunt Doctor Cristian Andrei și Directorul departamentului Socio-economic, Mircea Mocanu.

Ai spune "pas" la a te intalni cu ei la o discutie pe o asa tema?

Be there!

Odessian.2

2010-04-08T14:31:00.000-07:00

E grozav sa calatoresti de unul singur, mai ales intr-o zona in care nu ai cum comunica cu bastinasii decat poate prin semne. Daca vrei sa vezi Marea Neagra dintr-o alta pozitie, dar si Chisinaul, e chiar usor si te poate ajuta sa intelegi mai bine lumea.
Desi nu e foarte departe, Odessa reprezinta o cu totul alta zona. Uniti prin religie si trecutul comunist de ei, ajungi sa intelegi cat de mult pot insemna 20 de ani pentru un popor cand vezi discrepantele dintre noi si ei. Ceea ce citesti acum pe fetele lor e ceea ce citeai acum 10 ani pe fetele romanilor. Pasaportul romanesc e privit cu invidie si auzi mai des "Європа" decat "Румунія". Controalele militiei, dar si ale armatei sunt ceva normal. Iar tancurile sovietice au vopseaua proaspata sub forma de monumente.

Storm over Bora Bora

2010-02-04T07:08:00.000-08:00

The French Polynesia finds itself under the strengh of nature, as the cyclone Oli moves over the archipelago. People have been advised to move to better shelter as the waves will reach 7 meters in height. Even the Bay of Bora Bora couldn't maintain it's calm.

Tot timpul din lume.Scaun

2010-01-05T13:18:00.000-08:00

Prostii sunt cei mai fericiti oameni din lume. E un huzur sa nu pricepi, sa treaca toate pe langa tine si sa nu intelegi. E chiar placut sa accepti ce ti se da fara sa-ti pui intrebari. E un drog sa nu realizezi ca exista un mai bine pe lume. Nici un baiat nu devine barbat pana nu a descoperit ,,de ce-ul?". Si atunci apar ei...
Asta gandea in timp ce catusele parca se tot strangeau in jurul incheieturilor, iar spatele-i era spatar deja. Camera ii era deja prea cunoscuta, monotona, putea sa spuna tinand ochii inchisi cu exactitate unde era igrasie, unde si cum erau increstati peretii. Dar mai ales podeaua o cunoastea cel mai bine. Fusese de atatea ori pe ea incat aproape ca-i masurase cu propria fata ondularile. Toate erau de atata timp la fel. Singurul lucru care se schimba constant era scaunul.
Un pocnet si becul incepu sa lumineze. Cineva tocmai intrase, dar el nu a auzit usa. N-o auzea niciodata.
Acelasi civil se aseza in fata lui. Acelasi dosar uns-prafuit trantit pe masa. Aceiasi privire plina de scarba. Acelasi dialog sordid, aceiasi declaratie invatata de acum pe de rost. Aceiasi pumni. Nimic nu mai intelegea. Devenise prost. Nimic si nimeni nu se schimba. Doar scaunul...
Toate acestea pentru ca fusese bun. Pentru ca platise un pachet unui coleg ajuns in inchisoare. Pentru ca a vrut sa ajute. Ce pacat! E rau sa fii bun. Acum n-ar mai ajuta. Numai de-ar mai avea ocazia inca o data sa mai ajute si n-ar mai face-o. Si astfel n-ar mai fi aici. Mizer si lipsit de aparare pentru o camasa verde pe care nici nu o stia.

Nincs penze.Retour

2009-11-21T01:48:00.000-08:00

De patru ore stai la marginea de est a Budapestei, incercand sa convingi vreun sofer maghiar sa te duca pana la Szolnok. E miezul zilei si soarele arde dogoritor. Asfaltul maghiar nu e mai rece decat al nostru.
Decizi ca nu mai are rost sa tot incerci si te intorci in centrul capitalei, pentru a lua trenul catre cea mai apropiata localitate de granita cu Ro. E o calatorie de doua ore, lejera si scumpa, cu trenul de Oradea. Cobori la Biharkeresztes, unde drumul de fier se intretaie cu E60 si de unde mai ai doar 6 km pana la Vama Bors. Soarele iti lasa dungi pe piele.
Vama o treci pe jos, granicerii nici nu se sinchisesc sa te priveasca. Degeaba ti-ai pregatit pasaportul in buzunarul stang. Esti pe pamant romanesc. Jubilezi usor si speri la mai multa bunavointa. Francezii pe care ii intalnesti in Bors te vor ambitiona si mai mult. Ei vin de la Paris si merg catre Sibiu. Si s-au descurcat de minune. Dar nu va puteti uni fortele pentru ca ei au prea mult bagaj. Drumul pana la Oradea il faci intr-o remorca plina de aschii care te remodeleaza. Te scuturi de ele si traversezi Oradea pe jos catre capatul estic.
E seara, soarele a apus si simti ca ai vrea sa dormi. Oriunde. Esti in Huedin si mai ai doar cativa zeci de kilometri pana in pat. Realizezi ca benzinariile sunt un bun loc de autostopat. Cauti masini cu numar de Cluj. "Eu merg numai pana mai incolo". Noi nu mergem mai incolo, noi mergem la Cluj. Iata o duba. Cu numar de Cluj. Iti pui in actiune maiestria negocierii si...esti inchis in spatele unei dube, in intuneric. Asa trebuie sa fie si in carcera.
Aproape de miezul noptii, dar te gasesti in Cluj. Pat si dus. Si oameni primitori. Multumesc!
Ziua a patra. Calatoria continua. Dacii, masini germane, tractoare nu, dar mai ales multe TIR-uri. La Toplita, colegul de calatorie iti dispare intr-un canal. Isi revine si mergeti mai departe.[...]
21:25. Targu-Neamt. Iasul e departe. Cum nu se intrevede niciun mijloc de calatorie la orizont, s-ar parea ca vei campa pe acolo. Dar apare o minunata Dacie MCV. Si soferul, ca si noi, e grabit. 130km pe ora in medie. Depasiri cum nu credeai. Esti la un metru de a trai un accident.
22:30. Esti in Iasi. Si e grozav.

Nincs penze.2

2009-11-15T13:32:00.000-08:00

Toate corturile dorm in pace. Doar cate un june din Tarile de Jos, pe jumatate dezbracat, se mai grabeste stramb catre corpul sanitar. E marti. E 7:30am. Si simti o nevoie apriga ce iti taie si dulcele somn de adineauri. Bine, la taiat mai contribuie si telefonul desteptator din dotare.
O harta, un plan. Planul A: vedem tot! Planul B:proverbul cu planul de acasa...
Toate lucrurile bune incep din Nord. In nordul Budapestei prima de vizitat e insula Margareta. De acolo cobori pe malul drept al Dunarii catre cetatea Buda, de unde vei urmari Red Bull X-Challenge. Iar de acolo poposesti pe Podul Libertatii si primesti avioanele ce trec pe sub tine.
Totul s-a facut pe jos. Mergand prin Budapesta auzi toate limbile Vestului. Mai ales cand urci trei sute de metri de panta grea pana la cealalta mandra cetate, anume Pesta. Dar merita. Privelistea e superba. Tot orasul maghiar sta sub obladuirea privirii tale. Si acolo poti chiar sa-ti incerci si talentul de arcas. Nu in tinte vii, din pacate. Sau din fericire pentru ele.
Seara se poate incheia relaxant pe marginea lacului ce strajuie Castelul Vaidahuniad. Acolo poti hrani ratele de pe lac sau poti fi invitat la "o tigara".
Catre miezul noptii te vei gasi in camping, unde vei dormi al doilea cel mai bun somn din viata ta, dupa cel din noaptea precedenta. Vei fi proaspat dimineata, cand un francez tatuat pe tot corpul cu carioca te va invita la o sticla pe trei sferturi goala de vin. Vei refuza in cinstea calatoriei prin minunata Panonie ce va urma.

Nincs penze

2009-09-02T11:55:00.000-07:00

"Satul de gri, de autobuzul galben, de zambete incolore, de biroul imbacsit, de grimasa de la colt, de repetitie, iti vinzi casetofonul si pleci. Sau poate nu-l vinzi, dar tot spui la revedere."

Soferii ce binevoiau a trece in Romania prin Vama Bors aveau sansa sa vada doi vajnici tineri, usor prafuiti si arsi de soarele Panoniei, ce mergeau agale pe marginea corecta a drumului catre Arad, cu degetele ridicate ca o sageata penelista. Eram noi dupa 6km de mers pe jos. Dar sa purcedem la drum cu inceputul.
Nimic nu e frumos daca nu incepe cu un blat. Iar la 6 a.m. ne gaseam zgribuliti si cu narile excitate langa Metro. De acolo incepea minunata noastra trilogie: Dusul, Vazutul si Intorsul.
Dusul a fost simplu. Simplu pana la Tg.Neamt, unde soferii sunt foarte binevoitori, mai ales cand vine vorba de buzunarul propriu. Astfel ca acolo aveam sa petrecem cea mai mare perioada din toata calatoria pana sa gasim pe cineva dispus sa ne ia gratis. Si acesta s-a materializat intr-un spatios Logan, in care am si atipit.
Daca va veti imbarca intr-o asa temerara expeditie, e foarte posibil sa nu vi se ofere sansa sa va intindeti cortul pana la destinatie, aceasta fiind Budapesta in cazul de fata. La iesirea din Cluj exista probabilitatea sa fiti luati de un Pathfinder din care rasuna manele. Impropriu spus rasuna. Dar nu va impacientati. Manelele vin la pachet cu un pranz la celebrul restaurant de poiana Michael's. Sa nu va iesiti din fire nici cand veti realiza ca persoanele din fata sunt nimic altceva decat niste traficanti. Dar niste traficanti de treaba, pentru ca va vor lasa chiar in centrul Budapestei, ei continuandu-si drumul mai departe catre Vest.
Asadar ai ajuns in capitala maghiara. Te uiti la ceas si te minunezi: ai strabatut mai bine de 800 de kilometri in 16 ore. Ai tot dreptul sa te gandesti ca luand trenul ai fi facut aceeasi distanta in doar 15 ore. Dar sa revenim la situatia data: esti aproape de miezul noptii intr-un oras necunoscut, in care se vorbeste o limba pe care nu o cunosti( de fapt o cam cunosti, stii sa spui "nu inteleg") si tu nu ai nici macar o harta. Si esti lihnit de foame, adormi in picioare si ai pierdut adresa campingului. Sa dormi pe o banca in gara? Sau poate pe acoperisul unui bloc? Nu, tu iti amintesti de minunatele aventuri ale Ciresarilor si de faptul ca esti un cutezator ca si ei, asa ca pornesti la drum. Orasul e plin de turisti. Ochesti primul grup pentru mult doritele indicatii. Totusi iti amintesti ceva: Haller. Strada catre care in sfarsit te indrepti. Un Mordor catre care vei merge cu un rucsac tot mai greu, cu ochii injectati si te vei intersecta cu felurite tipologii de domnisoare.
Ai ajuns. El e. The Haller Camping Site. E plin. Cu greu iti gasesti loc intr-un colt. Intinzi cortul si te cufunzi in cel mai adanc somn pe care l-ai avut vreodata.
[...]

Nincs penze[promo]

2009-08-21T15:06:00.000-07:00

Poate cea mai intensa experienta traita pana acum, cu siguranta cea care a marcat aceasta vara, astfel incat vara lui 2009 mi-o voi aminti ca vara in care am facut ,,autostopul de la Iasi la Budapesta".
1600 de km, cam 50 de km parcursi cu piciorul, niciun leu cheltuit pe transport, despre toate acestea mai multe cand ma voi intoarce de la Universitatea de Vara IICCR.

Tot timpul din lume.Fotograf

2009-08-03T14:18:00.000-07:00

Povestea incepe intr-o frumoasa dupa-amiaza de octombrie 1946. Razboiul se sfarsise nu demult , ranile se stergeau, iar ororile trebuiau uitate. Si cum altfel decat cu un zambet? Iar daca ii doreai vesnicia, plateai 5lei. Caci atat cereau fotografii de pe Lapusneanu celor ce-si faceau promenada.
Printre fotografi il gasim si pe junul nostru: un tanar in ultima clasa de liceu, cu ochi de un albastru linistitor si un aparat de fotografiat Jubilette. Tocmai fotografiaza doi frumosi tineri inconjurati de ruginiul frunzelor cazute, alaturi de vechea casa ce a stat si pentru Cuza, in timp ce langa de el se opreste un tanar cu o legatura de carti sub brat. Tanarul va trebui sa mai astepte, caci o fotografie, ca si oamenii, are nevoie de timp. Totusi acesta pare sa-si piarda rabdarea, caci bate impacientat legatura de carti cu degetele sale de pianist.
- Vreau sa te rog ceva.
Soarele statea rosu catre asfintit.
Rugamintea nu era decat sa-i imprumute niste bani. In curand avea sa fie onomastica fratelui sau din inchisoare si, cum nu mai era mult pana la sarbatoare, ar fi vrut sa-i trimita un pachet chiar de maine.
Ceea ce s-a si facut a doua zi. Legatura invelita in hartie maronie era nici prea grea, nici prea usoara. Pusesera in ea niste haine si ceva mancare, de ajuns cat sa-i faca viata mai usoara tanarului napastuit. Iar napastuiti erau destul de multi in acele zile...
[va urma]

Tot timpul din lume[promo]

2009-07-31T14:00:00.000-07:00

Nu ii voi spune numele. Parul gri mi-a spus ca tot ce are nevoia la varsta sa e liniste. Si asa amintirile astea sunt prea mult.
Dom' profesor, victima unui sistem al carui scop nu-l intelegea nimeni, dar pe care toti l-au respectat. Si probabil inca l-ar fi respectat daca nu ar fi fost exteriorul.
,,Cea mai mare pedeapsa pentru un om e sa-l tii treaz intre patru pereti fara sa auda nimic, fara sa citeasca nimic si fara sa poate face ceva."
,,Avea un sistem de a bate la talpi. Iti lega mainile in fata, tragea coatele la spate si sfoara de lega de maini. Iti trecea un bat printre maini si spate si te rotea. [...] Era un culoar lung si te fugarea pe el, cu talpile in sange. Cadeai jos, te batea iara."

Saul

2009-06-26T12:00:00.000-07:00

In the street of Zazel, hidden in the dark of a corner, blue eyes are shinning. A man sets foot, moving into the bare light of the moon. His big blue eyes are a sculpture under thick blonde hair. That and his tallness set women into spirit rebelion. And now one passes by him and falls under his blue. And falls even more as he grabes her hand and takes her into the shadow of an alley. Covering her voice with his other hand. There were the light makes no site he lays her gently on the ground as she is moaning through his fingers. Beggings flow between them and knock on his humanity.
- Don't worry! I will be gentile! he sings as he reaches to his pocket.
A knife mirrors the moon and silk-touches bare-skin. Soon blood sets sight and paints her dainty neck as her eyes still question the blue, slowly fading to eternity.
Saul turns back to his tallness and shortenes his tweed. The clock sings nine. He was to hurry.
The church was still to be entered, so he stepped on the marble, he stepped in an ocean of silence. Only his tremble troubled it. He kneeled in front of the shrine and prayed with stingering eyes.
- Please God! Let there be fire. Let there be war so I can ease my thirst.

Odessian

2009-06-16T06:22:00.000-07:00

Pe pamant basarabean.
Sub un tun indreptat catre Romania sta scris: ,,Nimeni nu se uita, nimic nu se iarta."
Одеса не спав.
Trecand pe langa Richelieu, cobori treptele Potemkin. Cobori mult si dai peste farul cu lumina rosie. Micutul golf te primeste linistit, unindu-si malurile catre miaza-zi. Croaziera de 40 de minute se intoarce de la Arcadia.
Одеса, не в порядку.
Un mic Paris mai Paris decat al nostru. Zgomotos, cu atat mai zgomotos cu cat tu nu intelegi nimic din ce se spune sau se scrie. Dar oamenii sunt simpli.
Море холодне.
Plaja e plina de scoici. Apa de un verde pal iti refuza caldura. Si soarele apune in spatele plajei.
Дівчата гарні.
Si zambesc de sub parul lor blond. Si beau bere in locuri publice.
Одеса.

Cu 270 de km mai aproape de Bora Bora.

2009-06-07T15:34:00.000-07:00

Revolutia de canapea -3-

2009-05-25T13:00:00.000-07:00

- Uitati-va la Spania, la Romania, la Italia. Uitati-va la ele dupa razboi si la regimurile lor, zise entitatea. Moment in care el se trezi.,,Macar cosmarurile mele sunt inteligente", gandi in sinea sa si porni sa se imbrace, lasand mai tarziu umila incapere prada linistii.
Ca prin ochii unui caine. Totul era gri, chiar si soarele. Frunzele nu mai frematau.
Strabatea pentru a cata oara aceeasi strada, dar acum simtea ca ceva diferit. Nu era strada, nici el, era ceea ce se afla la capatul strazii. Dupa ce intalnise ,,intelegatorul" in zilele trecute, reusise sa patrunda captivitatea in care se afla. Si mai ales sa priceapa mestesugitele idealuri pe care nici nu si le banuise. Acum intelegea limitarea in care se aflau oamenii si mai ales ceea ce era el: un deschizator de minti. Urma sa le vorbeasca celor adunati la capatul strazii.
Tocmai se termina strada pe care mergea si incepea drumul sau.

Revolutia de canapea -2-

2009-05-18T11:44:00.000-07:00

Zgomotul era incredibil, ca si cand cel curs din cer mai adineauri s-ar fi stabilit aici, gasindu-si o oaza de exprimare: clabuci pe suprafata deranjata de usoara adiere a vantului, mioarce in extaz si un pescar cu undita'ncruntata.
O libelula azura iesi din stuf, ii mirosi piciorul plin de glod si fugi deznadajduita. Ii placea aici. Astepta cu nerabdare fiecare ploaie, astepta sa se si termine si imediat venea pe tarmul lacului. El si pescarul. Ar fi dorit sa il intrebe macar o data de a prins ceva, dar nu putea. De fapt nu avea cum. In schimb pescarul binevoi sa i se adreseze acum. Si el atunci hotara sa plece. Dar dupa atata timp tot il mai rodea curiozitatea de a afla care ar fi intelesul celora ce i se adresau. Asa ca nu pleca, ci se ascunse dupa stufaris, incercand sa ghiceasca ceea ce i-a spus pescarul. Il vazu cum se apropie de locul unde a stat el si cum scoate de dupa cativa bolovani o undita. Poate ca l-a invitat sa i se alature. Sau poate ca doar i-a cerut sa o caute si sa i-o dea. Asta ramane sa o afle data urmatoare. Deocamdata o lua pe drumul catre casa, facand un usor ocol.
Trecuse asa de mult timp de cand intalnise ultima data "un intelegator". Nu incetase totusi in toti acesti ani sa caute altii asemeni siesi. Pe ultimul l-a intalnit imediat dupa o ploaie, tocmai cand iesea grabit din ograda. L-a auzit vorbind si l-a inteles, asa ca l-a salutat. Dar tot in loc de raspuns a primit doar un suras, continuat cu vociferarea ideii cum ca ploaia e singura certitudine. Doar atat. Si celalalt a plecat. Dar nu incetase niciodata sa spere...
- continua -

Revolutia de canapea -1-

2009-04-13T02:14:00.000-07:00

O lacrima pica in praful ulitei, facand aluat pentru saraci. Si apoi inca una, si inca una. Ploaia lua rapid forme tropicale, izbind cu nervozitate in geamul prafuit . Niciun tipat nu se profila de dupa perdeaua de apa, desi se puteau vedea fiinte alergand disperate dupa adapost.
Un fulger lumina incaperea obscura, profiland un corp demiadamic. O lumanare fixa in mijlocul camerei aprinse o alta, situata pe masuta opulenta, din lemn greu, dezvaluind pipernicita incapere: doar acea masa si o canapea cu inflorituri. Podea de lemn si tavan de var. Si o statueta, neslefuita.
Corpul se aseza asa cum era pe canapea, isi plasa bratele pe genunchi si palmele la capatul unui zambet si incepu a sfredeli prin intuneric locul unde peretele intalnea podeaua, drept sub mijlocul ferestrei. Statu astfel pana cand ploaia se opri, chiar pana cand soarele a binevoit sa se abata de dupa nori si sa lumineze umila incapere. Atunci si corpul binevoi sa-si dezlipeasca membrele unele de altele, chiar sa se verticalizeze complet, intinzandu-si bratele catre var si scotand icnete de desteptare. Isi lua haina si iesi.
Nu a putut pasi complet in afara incaperii fara sa-si acopere privirea pentru cateva secunde cu mana. Dar se obisnui si iesi in strada, adulmecand cu miscari puternice din nari mirosul proaspat de praf ud, avand totusi grija sa evite baltile. O lua in susul strazii, parte din care venea catre el un punct, o persoana. Aceasta se apropia cu pas grabit, fixandu-l pe tot parcursul. La momentul in care ajunse aproape de el incepu sa-i vorbeasca, chiar apucandu-i bratul cand se incrucisara, dar nu-l putu opri, el continuandu-si neclintit drumul. Nici nu isi intoarse privirea, desi femeia ramase neclintita, privind contrariata catre el. Singurul lucru pe care el il facu fu sa-si lase privirea si mai mult pe fiecare balta, incercand sa-si vada reflexia fetei, in speranta ca aceasta n-ar fi una deznadajduita.

Bay of pigs

2009-03-31T10:06:00.000-07:00

Right across the Sun, isolated in the vast nothingness of space, life erupted.Into solitude. Which finally became an option. Worms turned to the amazing, brilliant being that you are today. You splash, hit, run, feel, drop. You enjoy your little piece of Universe. No matter where, when and why you are at ease with yourself.
But as a human you are supposed to support the evolution. Do you? As isolated as you are you seem to have turned against your own. You make a rule. Everyone is different, but so alike from the outside. The very outside. So now, because you are so very different, you have to make sure that no one will ever even try to match you. That's why you build a cubic box, made of crystal. You make sure it has no entrance, nor exit. So there you are! Standing! Admiring the very geniality or stupidity of the environment you left. But somehow you get bored. All that admiring is not enough. It's you the one that should be admired. So you put your mind at work and you begin shinning. First like a far, far away star. Then for no reason you may fail into moon pale. But in the end you'll shine like the sun. You are the very cubic sun.

"Napalm. Napalm is jelly. Pudding, a very organic pudding, you may say. But careful! You may burn yourself, as it is very flammable!"

A wish for leukemia

2009-03-16T15:12:00.000-07:00

Straight road laid ahead, as he was walking through the shivering, cold rain. There was no moon, no nothing to reveal his path, but only those so yellow fugitive lights starring four meters above him. And, of course, the one that cars made passing by. Passing, passing, like the beat of a song. He had the power to stop this song. Only if, as a butterfly, he would've jumped to the light, adding spice, drama to the melody. Turning the monotonous life of that other one into excitement, forcing that brain of him to finally produce the right amount of adrenaline...but he didn't.
Despite the rain there still were citizens going down and up the street. Machines looking straight ahead, never stopping to admire the glittering powder of a rainbow. Beautiful women for whom he was falling in love, for everyone which he saw. Sparks in a barrel of gunpowder, a total mess that mechanism was. A reversed watch, always going for an hour or two and then suddenly turning back. The battle for England right above his head.
Now you may see him running between pools, sometimes splashing himself and the others with that dirty water. A game that others were just dreaming. You could've seen the drops of water floating here and there if you would've stopped the time. And that he did.

91.4-Poveste de Craciun

2009-02-28T05:37:00.000-08:00

[fragment]
- Si daca ne-au mintit?
- Nu ne-au mintit! Iti spun: am primit asigurari de la ministru personal. Ne facem treaba, spunem placa si stam putin in puscarie. Si iesim apoi bogati. Uita-te si tu la camera asta, in ce hal arata. Ce ni s-ar putea intampla rau aici?
Intr-adevar, camera nu parea sa poate sustine gravitatea evenimentului in care destinul planuit ii aruncase. Niste perdele unduiau inca in bataia vantului ce razbatea printre gaurile geamului, iar dimensiunile reduse ale incaperii ii faceau pe toti sa para niste elevi la ora de dirigentie. Mesele sordide aranjate in cerc nu lasau prea multa libertate de miscare nici unuia. De tavan atarnau doua becuri prafuite.
- Stai linistita si raspunde la tot ce esti intrebata cu ce am fost invatati. Astia nici nu banuiesc ca nu suntem noi cei pe care ii vor. Elena fa-te ca esti.
Inghesuiti unul in altul, ea lua o postura plictisita, in timp ce el se apleca la intrebarea unuia dintre acuzatori:
- D-le presedinte, aici se afla o parte din oamenii care asista la procesul d-voastra. Totusi, nu va inteleg. De ce nu ati vrut sa raspundeti la intrebari in fata tarii?
Raspunsera cu exactitate, asa cum fusesera invatati. In fond acesta era momentul pe care il asteptasera, culmea misiunii lor. Ani de pregatire, iar acum totul se apropia de final.
In sfarsit isi facura aparitia si presedintii cu sentinta. Pe chipuri li se putea citi o gravitate aleasa, ca si cand ar fi urmat sa savarseasca un fapt de o gravitate enorma.

91.3-Good morning and good luck!

2009-02-12T12:31:00.000-08:00

Cerul diminetii glaciale purta urmele gerului pe el, nori cenusii stand nemiscati in calea pasarilor. Respiratia sa greoaie lasa urme prelungi in lumina difuza a matineului. Astepta de mai bine de jumatate de ora.
- Copiii astia n-au pic de respect!
Dezobisnuit de iernile estice, hotari sa faca vreo cativa pasi. Si cazu. Cazu alunecand pe pojghita de gheata ce pazea intrarea in aeroport. Se ridica icnind si greu, moment in care aparura si ei.
- Buna dimineata, domnule presedinte! Dati-mi voie sa va ajut.
- Ce v-a luat asa de mult? Si ai grija cum vorbesti! spuse fulgerand de sub cenusiile-i sprancene.
- Ma scuzati, tovarase! Am nimerit pe o strada blocata. Se intampla destul de des zilele astea.
- Prea bine! Ma mai tineti mult in frig?
Automobilul demara in tromba, tulburand dimineata cu girofarul lui. In schimb in interior domnea tacerea. In strafundurile sufletului lui, absorbit avid de imaginile ce i se intipareau intr-una pe retina. Un oras necunoscut i se asternea in fata, un oras pe care el il construise aproape de la zero. Acum ii era de nerecunoscut.
- Unde mergem, baieti?
- La Snagov, tovarase presedinte. Va asteapta toata lumea acolo nerabdatoare. Suntem foarte bucurosi ca va avem in sfarsit printre noi. Cel putin pentru mine e o mare onoare. De mic co...
- Vreau sa trecem prin fata Casei.
In timp ce masina alerga neoprita, orasul se oglindea aievea in geamurile masinii. Soarele rasarea rece de dupa blocuri.

Poveste cu p* 1

2009-02-06T09:17:00.000-08:00

Trecuse ceva vreme de cand nu mai traise atat de intens. Era in parc, in iarba, soarele apunea dupa bloc, iar doi amici vomitau mai incolo, tot in iarba. Sau unul doar il ajuta pe celalalt. Privind in juru-i vedea ca in sfarsit romanii sunt fericiti. Sampania curgea valuri. Si nu numai ea.
Romania castigase. Nu la fotbal, ci la Haga. Dupa multi ani in care nu mai pusesem laba pe nicio bucatica de pamant, pe ceva tangibil, ci doar pierdeam constant(din cauza Dunarii), acum pusesem. Bagam mana adanc in titei si ne drogam cu gaze. Euforici, priveam linistiti catre viitorul copiilor nostri, carora le asigurasem o parte din nevoi.
A doua zi, trezindu-se tarziu si greu, cu parul lipicios si mirosind a iarba, privi catre cimitir. De jos venea zmogot de vecin culturist. Ca sa il doara si mai tare capul. Deschise radioul. Nu era muzica. Era altceva.
- Astia iar transmit piese de teatru in amiaza-mare...
Alt radio, aceeasi poveste. Si altul. Altul...
- Bai, frate?!!!
Ucraina declarase razboi Romaniei. Trupele lor erau la granita. Ai nostri inca se sfatuiau la o masa rotunda. Cu tigari de foi pe ea. Cine s-ar fi asteptat ca Ucraina "comunista" sa atace Romania care deja isi instalase sondele si sugea din greu. Pentru buzunarele altora, e drept, dar sugea. In sfarsit, "Consiliul de razboi" hotari strategic: masam toata armata in nordul Moldovei. Pastram virgin trupul tarii pana cand se vor hotara aliatii nostri nord-atlantici sa ne ajute.
- La arme, copii! tuna motivant generalul sustinut de presedinte. Un consilier se apropie de urechea primului si ii sopteste:
- Domnule general, stiti? Nu mai avem arme. S-au furat din depozite.
- Nu-i nimic.Avem o armata profesionista. Atat de profesionista ca poate lupta cu mainile goale. Sau in cel mai rau caz cu pusti de lemn, ca Nila Moromete.

*prosti

91.2- El gringo

2009-01-31T10:38:00.000-08:00

O geanta. Un alaindelon. O caciula de miel.
- Diseara plecam!
Ii intoarse spatele, aruncand un zambet multumit pe sub ureche. Din radio flutura suav un tango.
- Ce? suna raspunsul ei tamp in semiintunericul camerei.
Dar usa deja se inchisese, troznind metalic de fata ei. El era deja plecat. Ca un vultur catre cuib. Ca o oaie pierduta catre baci.
[...]
O coada greoaie, un ghiseu ros de timp, o doamna grasa si autoritara.
- Hmm! Nu s-au schimbat prea multe, zise in sinea sa.
- Your passport, please!
- Ce? zise el gri.
- Aa, sunteti roman. N-as fi zis. Si am ceva experienta. Pasaportul, va rog!
Contrariat il inmana. Si contrariata ea il studie, in timp ce cu un ochi privea catre parul lui gri ce ii iesea de sub caciula.
- Purtati un nume foarte drag noua, tuturor. Puteti trece!
- Asta o stiu, tovarasa! De aia m-am si intors! De aia!
Grasa privea stupid dupa el, neremarcand coada iritata ce vroia sa rupa randul.
- Asta nu o s-o mai creada Mitica cand i-oi povesti diseara, spuse in sinea ei si se intoarse la banal.

91

2009-01-26T00:30:00.000-08:00

Soarele tremura la asfintit, unind cerul cu marea de un albastru ireal. La orizont un iaht isi inalta catargul catre luceafar, penduland sub freamatul brizei, briza ce racorea acum plaja. Doar un pescarus mai intrerupea tacerea, ca un fulger in senin.
- La multi ani, Nicule! Sa ne traiesti!
Nicu deschise ochii si se apleca catre peruca alba ce ii vorbise.
- Ti-am zis ca nu mai vreau rame! Ce sa mai pun si in asta, poza de pe 25 decembrie? Mai bine zi-le sa mai aduca whiskey. Si sa aiba multa gheata! zise el intorcandu-se pe burta.
- Nu te mai enerva atata, dragule! Iar ai sa faci un soc. Auzi, au sunat Ionel si Dan. Ti-au urat si ei de bine. Stii cat tin la tine. Ar vrea si ei sa te vada, dar nah...
- Da-i la dracu'! Ei se distreaza in patrie si eu stau aici. Tot am sa ma intorc eu. Sa nu-mi zica ei ,,tovarase" daca nu ma intorc. Nici nu mai executa ce le zic. Da' Fidel n-a zis nimic?
- Ba da! Ii pare rau totusi ca nu poate veni. Iar se simte rau. Of, nu stiu cat o mai duce saracul. L-au ,,omorat" americanii.
Batrana se aseza greu langa el, lasand urme adanci in nisipul argintiu. Crepusculul vorbea de noapte.
- Nicule, nu mergem si noi in camera? spuse ea soptit, frecandu-si picioarele de ale lui.
- Ce vorbesti, tovarasa? De asta iti arde tie acum? Iti spun pentru ultima data: au trecut vremurile alea. Nici Pacepa nu ma mai poate ajuta. La naiba cu toate cele lumesti.
Lumina lunii rasarea peste cei doi, descoperindu-le trupurile in nisipul plajei si acoperindu-le cu razele ei ocrotitoare. In acelasi timp luceafarul lucea feeric catre est.
[Azi ar fi implinit 91 de ani. Sau poate chiar implineste.]

Interviu cu un boschetar -continuare-

2009-01-22T15:21:00.000-08:00

Un preot cu firimituri in barba, dand sa treaca strada, se uita spre stanga si apoi spre dreapta. In stanga vede un Saab. Iar in dreapta e ea, Adela.
Numele ei e Adela. E murdara si se tot sterge pe la ochi incercand sa indeparteze negreata. De fapt e un tic.
,,-Esti de la Politie? Nu vreau sa merg la camin, mai bine stau aici."
Povestea ei incepe cu un suras. Tatal ei e tigan. Mama ei romanca. Frumoasa poveste de dragoste. Dar asta nu a impiedicat-o sa se nasca sub semnul nenorocului, intr-o casa cu 6 frati. Casa fiind un frumos apartament in Ciurchi, pe care a ei mama a binevoit sa-l vanda. Si sa-l piarda. Un scenariu bun pentru Guy Ritchie, scenariu ce implica un taxi, doi intermediari, trei hoti si o valiza cu bani. Si aici povestea se rupe...
O lacrima mijeste din negreata. Cel mai mare dintre frati s-a sinucis la putin timp dupa. Restul s-au risipit pe unde au putut. Unul in Bucuresti, altul in canalele Iasului si altii in puscarie. Nu mai stiu nimic unul de celalalt. A ramas ea, singura, in piata din CUG, unde a trait de pe seama targovetilor. Pana l-a intalnit pe Vasilica. Care Vasilica a trecut-o pragul la el acasa, casa de carton.
Cea mai buna perioada a fost cea in care a muncit ca femeie de serviciu in scara blocului de langa ei. Plenitudinea asigurata de ea era incredibila pentru ei. Asta pana a ramas insarcinata, dand nastere unei fetite. De care nu mai stie nimic acum.
Ea, Adela, vrea doar sa-si gaseasca o slujba si un sot. Vrea sa duca o viata normala. Are 32 de ani si inca mai spera.
Ei sunt oamenii de langa noi. Ei:boschetari, aurolaci, oameni fara adapost. Treci pe strada si nu-i vezi. Sau daca ii vezi iti afisezi o grimasa pe chip. Opreste-te. Intreaba. Incearca sa intelegi lumea in care traiesti. Departe de telenovele, dusmani si idealuri desarte. Ia contact cu realitatea.

Cauza si efect-iarna aceasta

2009-01-19T14:17:00.000-08:00

Junkie's post

2009-01-14T12:19:00.000-08:00

Cel mai greu e sa admiti ca esti dependent. Sa admiti ca dulcea otrava care iti invadeaza venele de fiecare data e mai presus de intelegerea ta. Sa admiti ca nu gandesti clar fara. Sa admiti ca esti fara rost cand nu o ai.
E cel mai greu sa admiti ca te-a subjugat inca de prima data. Si ca acum nu mai ai nici o portita de scapare. Cerul va fi albastru numai o data sau de doua ori pe zi. Sau poate chiar de mai multe ori. Curcubeul iti va invada emisfera doar la intervale regulate. Pe care vei vrea sa le extinzi, sa fie mai dese, sa fie pentru totdeauna.
Cel mai greu e sa admiti ca nu mai ai scapare. Dar totusi mai vrei. Esti inchis intr-o camera de tortura, dar camera asta e de turta dulce. Fiecare pas, fiecare soapta iti sunt ascultate. Lumea pare sa se prabuseasca in juru-ti de fiecare data cand nu ai, dar apoi totul e perfect, totul e cum ar trebui sa fie.
Un dans ritmic pe care nu-l mai poti intelege si nici nu mai ai puterea sa vrei.
Cel mai greu e sa admiti ca esti dependent. De ea. Maria, Ana,Ruxandra, Eli sau orice alt nume.
Cel mai greu e sa admiti ca esti dependent de ea.
,,Inainte de primavara e intotdeauna iarna."

Designated driver

2009-01-06T13:11:00.000-08:00

Eu sunt Alex.
Eu sunt ca un fulg. Zbor, sper, gandesc contrar tuturor falselor nevoi autoimpuse de societate. Visez cu precipitare si am antecedente in transpunerea lor in realitate. La mine, verbul ,,a nazui” e intotdeauna legat de verbul ,,a realiza”.
Eu zambesc atunci cand toti sunt tristi, eu sunt serioasa atunci cand toti sunt clovni.Eu.
Eu vreau ca voi sa zambiti la unison cu mine, sa zburati fara ascensorul fum, sa schimbam cerul plumburiu in albastru doar privind catre el.
Eu concentrez intr-un gand un univers gri si ti-l dau tie. Eu pot.
Eu sunt Alex. Si zambesc. 
Pt Alex

Interviu cu mana la nas

2008-12-06T06:31:00.000-08:00

In fiecare zi, de mai bine de 3 ani, ei sunt acolo. Treci spre facultate sau spre aiurea, te intersectezi cu ei. Intotdeauna dau binete, stand cu privirea in caldaram sau amintind de Ganditor. De la Hamangia. Intotdeauna e cineva ,,acasa", acasa fiind oriunde pe o distanta de maxim 5 metri in jurul ghenei. Ii intrebi unde e casa lor. Ridica din umeri, privind convergent in gol.
Capul familiei e Vasile. Se indreapta catre mine, lasand la o parte carpa cu care matura in fata ,,casei", si odata cu el si o anumita miasma. Il intreb ce varsta are si imi da data exacta a nasterii. Stie sa si citeasca, l-am vazut citind ziarul primit gratis in campanie. Chiar daca el nu are buletin ca sa voteze.
Pe cand avea 5 ani a gasit un obuz pe izlaz pe care a binevoit sa-l disece. Imi arata o mana fara 2 degete si restul mai scurte. Abia acum observ si ochiul alb. Chiar si asa viata lui a fost frumoasa, casatorindu-se cu o femeie oachesa din Iasi. Isi intorcea privirea de la mine, privind spre sticla de vin cu o culoare ciudata de langa el. Primul copil a fost Vasilica, care doarme ,,acasa". Al doilea a murit la nastere. La fel si al treilea. Luand cu el si pe mama.
-Trebuia sa am trei baieti. Acu' il am doar pe Vasilica, care ii cu Adela.
I-a placut munca lui Vasile. A lucrat in Vrancea, la un IAS, prepara solutii. Avea si locuinta de servici, la bloc. Apoi a fost paznic la Textila, facand ture de noapte, loc unde l-a prins si Revolutia, fiind aproape sa fie pus in aceeasi oala cu securistii. Dupa Revolutie s-a transferat de nevoie la Bucuresti, in constructii. Unde castiga relativ bine, zice el. Cand a trebuit sa-si ia adio si de la cei de acolo, s-a intors acasa unde a aflat ca nu mai avea casa. Maica-sa vanduse apartamentul si se mutase la casa de bastina, unde la scurt timp a si murit, lasand totul fratelui. Care frate nu l-a acceptat in casa.
-Nu e prea roz, spune el despre viitorul Romaniei. Era mai bine cu Ceasescu. Aveai un loc de munca. Acum nu ma primeste nimeni. Dar nici atunci nu era usor, munceam zi-lumina.
Norocul pe el l-a ocolit. A crezut in sansa lui pana in ultima clipa, a sperat mai ales in Vasilica, care doarme acum in ,,casa". Vasile si-a acceptat soarta. Doreste tuturor o viata mai buna, intr-o Romanie in continuu cod portocaliu si cu bulina rosie la purtator. Doreste tuturor sa nu pateasca ce a patit el.
-to be continued-

S-a votat

2008-12-03T13:37:00.000-08:00

Romanii au votat iar. La fel de multi ca si acum cateva zile. Mai exact 9. Care noua ne-au comunicat ca de 1 decembrie au bucurat poporul oferind imbratisari ici si colo. >:d< Nu stim daca sa-i zicem patriotism sau dragoste de aproape. Multumim!

Bilingual

2008-12-02T14:01:00.000-08:00

Can u hear a growing mushroom?
hypnotisant il est pour tous
as clouds are coming to your room
comme le piano d'un dessin animé sur nous.

tout les saints sont dans la ville
ils dessinent sur un ballon de savon
with a sharp pencil-dis-donc
why zulu's kids are feeling ill?

The day after yesterday

2008-12-01T10:32:00.000-08:00

Azi e 1 decembrie, in primul rand Ziua Nationala a Romaniei, iar in al doilea ziua de dupa alegeri. Sau invers, depinde cum iti pasa. Chiar daca nu iti pasa, chiar daca nu ai votat ieri, acum ai sansa sa iti repari greseala. Alaturi. Voteaza alaturi! E cel mai bine!

Ambasador in Bora Bora

2008-11-28T12:47:00.000-08:00

O tigara de foi sfaraie intre buzele tinerei boranese. Ochii ei privesc umezi catre uriasul soare ce apune la orizont. Un palmier scartaie sub briza ce muta fumul in jurul cositelor ei.
Picioarele-i cautau scoici in nisipul amarui, iar umbreluta se toropea intre aisbergurile paharului, din care mai sorbea rar, reintregind amprenta buzelor pe pahar.
Un val naravas izbeste in ale casutei picioare, tremurand-o, amintind de trecerea batranului tramvai 13. Atata liniste si calm cat n-ai putea aduna intr-un veac pluteau peste insula.
Nu mai vrem pensii, nu mai vrem sa dam bataie de cap birocratilor. Dati-ne un bilet de pensie catre Bora Bora. Atat!

Oda tramvaiului 13

2008-11-27T05:19:00.001-08:00

Te trezesti la 6:00. Te uiti pe geam...e intuneric bezna. Incui napoi ochii.
Te trezesti la 7:00. S-ar putea sa intarzii asa ca arunci cu Colgate Cvadruple Action pe dinti si te freci cu apa pe ochi, te imbraci in graba si iesi pe usa. Te intorci pe loc cand realizezi ca esti in papuci de casa. Iei conversii pozitionati stramb sub scaun si tot acum iei si mapa. Sari penultimele 4 trepte pe langa vecinu' fara sa-l saluti(iar o sa le zica ca esti fara bun-simt). Ajuns in statie astepti. Astepti. Si de ce nu sa nu mai astepti inca putin? Ca doar frigul trezeste orice fiinta, oricat ar fi ea de letargica. Te tot uiti ca bunelu catre orizont, doar ca el se uita spre vest. Iata-l! Vine! Ba nu! E 3! Sa-l iau si sa merg pana in piata unirii si de-acolo pe jos? Pana gasesti raspunsul la aceasta intrebare existentiala se inchid usile. Nu-i nimic, mai asteptam un pic. Parintii tai asteptau zile la cozile comuniste, mai poti astepta si tu un pic. Iata-l! Glorioasa cucerire a tehnicii moderne isi face aparitia la colt, inaltandu-si maiestuos coarnele. Te postezi fix unde simti tu ca va fi usa din mijloc dupa ce va opri. Doar ca usa din mijloc se duce fix dupa copac. Hmm... Usa din fata! O impingi gentil pe domnisoara de pe scara, pana cand aceasta se potriveste in conserva. Partea buna la chestia asta e ca nu ai nevoie sa te tii de maner. Din moment ce sunt toti fixati perfect intre ei si perete. Ce volum are tramvaiul 13? 200 de oameni. Dupa prima statie ajungi mai bine. Dupa ce se porneste tramvaiul realizezi ca nu e chiar asa bine. Lumea a mai coborat si au aparut spatii pline cu aer astfel ca la prima frana nu ai cum sa-ti tii echilibrul si prinzi in gheare tavanul. Ghearele tale scrasnesc de tavan pana cand se desprind, neputand sustine forta a 5 oameni care se bazeaza pe tine. Te lasi si tu dus de inertie pana in cuseul vatmanului. Aici spui un ,,Buna ziua!" respectuos si admiti faptul ca acest ,,tramvai e dotat cu frane foarte eficiente". La urmatoarea statie o doamna voinica vrea sa coboare asa ca ii faci loc cum altfel decat coborand tu insuti. Pana sa urci ai pierdut locul din picioare asa ca ramai pe scara, impingand fix cam cum arata sageata penelista pentru a se putea inchide usile fara a calatori pe jumatate in afara. Pentru aceasta toata lumea si-a supt burta, astfel ca atunci cand se inchid usile toata lumea se relaxeaza asa ca tu ajungi cu obrazul lipit de geam. Toti fixati perfect intre ei si perete. Inclusiv tu..de geam. Sa mai scoti telefonul pentru a te uita la ceas? Mai bine rabzi curiozitatii. Oricum ai intarziat.

1:52 AM

2008-11-27T05:12:00.001-08:00

Ma uit la monitor in dreapta jos. 1:53 AM. Si eu n-AM somn. Si stau. Stau pe un scaun care scartaie si asta ma face sa uit faptul ca ar trebui sa-mi fie somn. Dar nu uit ca ar trebui sa dorm. Insomniac. Aberez. Caut melodia de la Faithless-Insomnia. Am gasit-o. O ascult si ma regasesc in ea:,, I can get no sleep." Desigur versurile au o cu totul alta semnificatie decat banala insomnie a unuia sau altuia. Dar momentan sunt in trend cu tragica mea situatie de a-mi incepe saptamana pe tastatura.
2:00AM. Cat de putin am scris in 7min. Daca voi continua asa n-am nici o sansa sa termin romanul pana la terminarea facultatii. In fine...
Stau si imi aduc aminte ce mai spunea profa de istorie cand eram cat de cat atent la ea(azi am prima ora istoria). Malraux spunea ca secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc. Cata dreptate ai amice...oamenii au nevoie de ceva in care sa creada pentru a-i ajuta sa treaca peste ,,necazuri". Si daca nu au in ce sa mai creada atunci... Deci Dumnezeu(sau Allah, sau Buddha etc) este speranta, speranta-ultima reduta a fiecaruia. Si stim cu totii ca speranta moare ultima. Deci si Dumnezeu (sau Allah, sau Buddha etc) va muri ultimul. Asa ca nu trebuie sa ne mai facem griji pentru secolul XXI.
Dreaming is free...if you can dream.
2:12AM. Nici Alexandra nu doarme...
Make my way to the refrigerator
One dry potato inside, no lie
Not even bread, jam
When the light above my head went bam!
I can't sleep, something's all over me
Greasy, insomnia please release me
And let me dream about making mad love on the heath
Tearing off tights with my teeth
But there's no relief
I'm wide awake in my kitchen
It's dark and I'm lonely
Oh, if I could only get some sleep
Creeky noises make my skin creep
I need to get some sleep
I can't get no sleep....

Au reusit

2008-11-27T05:04:00.002-08:00

Senzational! Cercetatorii romani avanseaza o noua teorie pentru prabusirea navetei Columbia. Dupa ani grei de cercetari asidue, ai nostri le dau clasa americanilor. S-ar parea ca americanii au lipit scutul termic al navetei cu super-glue. Acelasi super-glue pe care braconierii il folosesc pentru a lipi pachidermele stricate.

La vida loca

2008-11-27T05:04:00.001-08:00

D-ul Simirad e fericitul posesor al fotoliului de presedinte de Consiliu Judetean. Dupa ce a fost primarul capitalei Moldovei el a primit o binemeritata vacanta in Caraibe. Si cand a primit-o a zis:I'll be back! Si s-a intors mai furios si mai rapid ca niciodata. A mestesugit o campanie maiastra pe care a dus-o cu brio la sfarsit astfel ca a reusit sa isi treaca in palmares un nou fotoliu pe care sa isi odihneasca oasele. Deoarece oasele lui sunt foarte obosite dupa ani si ani de munca functionareasca si nu numai, domnul P. de CJ a hotarat sa-si construiasca a cote de biroul lui o frumoasa baie cu dus cu hidromasaj. Desigur, totul pentru a petrece cat mai mult timp la birou, totul pana la urma in folosul cetateanului.
Un om onest! Si-a platit datoriile pentru minunata campanie electorala impopotonand sediul CJ cu minunate vitralii de secol XXI semnate de maestrul Gealan. Desigur, pentru ca este un om cu caracter, dumnealui n-a mai dorit sa-si mai iroseasca pretiosul sau timp si pe cel al angajatilor sai si a atribuit lucrarea binevoitorilor ce i-au sponsorizat campania. Dar cainele de paza al democratiei latra(chiar daca pietrele finalmente raman) si astfel am aflat subit ca totul a fost platit de un subordonat la fel de binevoitor de-al sau(>20000 ron), tot pentru a nu mai pierde timpul pana la licitatie caci vine iarna si sub dus vine curent dintre geamurile de lemn.
Si s-a modernizat sediul. Si se va construi un nou sediu prin daramarea fara drept de apel a unor monumente istorice. Vrednic este...
[pur exercitiu de scriere.informatiile nu sunt in totalitate verificate.dar totusi...]

Bulgaria in stare de soc!!!

2008-11-27T05:03:00.000-08:00

Soc!!!Conducerea Arabiei Saudite a promulgat o noua lege conform careia aceasta tara nu mai importa castraveti. Si asta deoarece exista suspiciunea ca gospodinele musulmane i-ar fi folosit in alte scopuri decat cele gastronomice. Astfel, de acum cateva zile pe tarabele pietelor din Riyadh nu se mai gaseste nici o farama de castravete. Acesta va fi inlocuit cu castravetele sferic.
Pe strazile Sofiei pluteste deznadajduirea. Guvernul de la sud de Dunare a fost luat prin surprindere de aceasta decizie a arabilor, astfel ca economia dragilor nostri vecini e la un pas de colaps. Principalul lor material de export sta si putrezeste in magazii, in timp ce investitorii la bursa bulgara se arunca de pe WTC bulgar. Din fericire cu totii scapa cu viata pentru ca are doar un etaj. Totusi, pentru a ridica moralul populatiei, guvernul a decis sa ceara un imprumut strain pentru a investi in castravetele rotund. Este o situatie fara iesire pentru micuta tara balcanica. Andreea?!!

Inceput de cincinal

2008-11-27T05:02:00.002-08:00

Fostii soimi ai patriei se indreapta in pas alert si grup compact catre mijloacele de transport public in comun oferite prin marinimia iubitilor nostri tovarasi conducatori. Fetzele lor radiaza de fericire chiar daca ceatza ,oferita tot din marinimie, le face cam greu de descifrat. Voiosi toti sunt purtati ca pe aripile vantului, compactati precum sardelele in conserva, catre leaganul maret al invatamantului socialist. Ce marete idealuri? Ce nazuinte folositoare poporului ascund suflete lor timorate de prima zi la universitate?
Sa luam un exemplu particular. Rotindu-ne privirea peste blv Carol putem vedea, printre sutele de tineri utecisti, unul mai aparte, purtand cu mandrie un alaindelon cenusiu. Rasuflarea ii este pronuntata si alerta, asa cum se poate vedea datorita frigului de afara, frig oferit din marinimia [...]. Aceasta dovedeste emotia, ah, emotia sa si a intregului utecism. Ce e drept, emotia aceasta a cam infierbantat sangele tinerilor pentru cateva momente, si asta doar datorita elementelor disruptive chiaburesti, care au dovedit inca o data cine sunt dusmanii poporului (de parca noi nu stiam?)
Tot din marinimia [...] fiecare student a fost inzestrat cu cate un Vulcan, fin ca o minge de fotbal, cu aroma de cauciuc si sigur ca prognoza meteo. Aceasta pentru a evita inmultirea dusmanilor poporului, singurii care ar putea periclita siguranta puritatii nataliste a tarii.
Dar sa lasam aceste scantei sa mocneasca in liniste.

Days of our lives

2008-11-27T05:02:00.001-08:00

Senzational: Loganul e egal cu Mercedesul. Da, visul e realitate. Avem masina de nivel, tovarasi! Cel putin la pret. Si cel putin in curtea Politiei Romane. Bravii nostri agenti vor conduce limuzine Logan incepand de anul viitor. Adica vor conduce Dacii de 70k euro/bucata, atat cat a dat domnul chestor pe ele. Incercati sa vi-l imaginati pe agentul Peron conducand o limuzina cu girofar. Hilar!
In acelasi timp inca un mit se spulbera de caldaram. In spital fiind, am avut sansa sa vad cum se da spaga...si cum poate reveni ea la pacient. O doamna infirmiera se face ca munceste pe langa cineva drag mie, i se da pentru travaliul depus o onorabila suma pe care dumneaei o introduce direct in buzunarul halatului. Cand da sa plece leul rage din buzunarul si cade pe mozaic. Pe care leu il ridic si il returnez pacientului. Ce sa-i faci? La unii nici banii nu trag.
Vesnicia s-a nascut la sat. Mai ales in perioada aceasta a anului, perioada in care satenii au luat calendarul crestin in mana si cinstesc voiosi toti sfintii de cateva zeci de ori cu tulburel. Bucuria trece direct la ProTV, unde stirile de la ora 17 sunt mai pline, mai vioaie, mai cu spor.
In schimb, la un frate de unda bate vantul schimbarii. Un vant oarecum estic, cu izuri mai putin placute. E vorba de InfoPro, un radio pentru tot romanul. Da' tot, bre, tot. Mai nou si pentru romanasul verde ascultator de zgomot colorat, care sambata a putut asculta pentru 15sec un fragment din celebrul manelist Mizel, a carui nush'ce melodia a ajuns in topurile spaniole si spaniolii, vezi doamne, ar fi innebuniti de ea. Meseriasii de la InfoPRo chiar ne trimiteau sa ascultam melodia completa pe site-ul lor. Or fi testand piata? Eu zic ca e tradare si precedent periculos.

Lame si job

2008-11-27T04:55:00.000-08:00

Toamna e blanda cu noi, e cald si frumos afara. E cald si in minibusul ce alearga ca vantul si ca gandul catre piata Chirila. Strangi puternic bara ca pe-un tub de ketchup si privesti anemic in jur. Tipa din fata ta tine fara chef o carte de greaca pe care o mai rasfoieste din cand in cand. Alfa, beta, gamma, delta...si cobori privirea catre incheietura mainii ei unde vezi cicatrici perpendiculare pe vena. Multe cicatrici si te intrebi ce ar putea determina o studenta la istorie, care de altfel pare linistita si studioasa, sa faca asa ceva. Si speri sa nu afli raspunsul niciodata.
Trecand la chestiuni mai putin radicale, duminica am avut prima zi de munca la ,,padron".
Ma trezesc la 6, afara bezna, care si ea te indeamna la somn. Ajung la 8 la sediu.Trag de usa, usa de mine, nici o lumina. Zic wtf ca si cartman si sun seful. Si suna mai, si suna. In final imi raspunde cu o voce gafaita[?!!] si curioasa si-mi raspunde la intrebarea mea normala: ca s-a trecut la ora de iarna. Meserias! O data in an am si eu sansa sa dorm o ora in plus si fix acum am ratat. Daca nu ma uit la TV... In fine, imi sugereaza sa beau o cafea la crasma de la parter. Intru si merg la bar unde o doamna fresh si machiata excesiv imi ofera o ciocolata calda la pret de corso. Iau loc la masa de langa usa(preventiv, ca peste tot). La masa de la nefumatori(vorba vine) doi mesteri fac glume de dimineata doamnei. Apare si al treilea meserias cu polizor in mana. Intrebarea e ce cauta un om cu un polizor in mana duminica,la 7 dimineata? Sarind direct la Barlad, imi incep slujba si observ ca barladenii au o placere sa stea la taifas despre orice. Chiar pe asta mizam, dar nici in halul asta. Nu ma mai lasa sa plec. Fugi pe usa! Dai de o doamna vicepresedinte de filiala locala care prin deschizatura usii iti raspunde la intrebari suflandu-si fumul de tigara in tine. Domnul ,,Fost" e putin ametit si iti explica cum ca politica e ca si femeile, doar ca politica e si mai si. Fugi pe scari!
E 5 fara 10. Suni la o usa si iese o doamna in furou cu privirea intrebatoare. Cand ii spui de sondaj mai ca te injura si iti tipa ca ,,pana la 5 am dreptul sa dorm, chiar daca nu dormeam". E 5 fara 10.
In schimb fetele din Barlad sunt dragute, foarte saritoare. Singurul plus al Barladului.
In final, dupa peste 40 de etaje urcate si coborate, ajungi acasa tarziu in noapte, unde mai urci 8 etaje( ce bine era daca venea revolutia 2 luni mai tarziu), unde dormi cateva ore pentru ca apoi sa iei tramvaiul 13 spre universitate.

Tractorase roz

2008-11-27T04:53:00.000-08:00

Vesti bune: Primariei ii pasa. Si luand exemplul slagarului de motivare a muncitorilor ,,Macarale" al celebrului Trio Grigoriu, alesii vostri au luat decizia simpatica de a introduce tractoare roz pentru a tempera nervii soferilor si nu numai. Inteleapta decizie are intentia de a indulci viata iesenilor blocati printre santiere, dar si de a-i face sa gandeasca mai roz(,,think pink").
Desigur, ca in orice democratie, trebuie sa fie si un napastuit de aceasta strategie. Si acela este soferul, care a declarat, citam:,,Astept cu nerabdare salopeta roz."

Aberatie de libertate

2008-11-27T04:52:00.000-08:00

Din balconul meu plin de igrasie se vede eternitatea. Cimitirul, mai exact. In eternitate sunt mii de cruci. Pe fiecare din aceste cruci sta scris balcanic un nume. Astfel, eu privesc in fiecare dimineata mii de nume ce au fost. Au fost uitate. Pe poarta cimitirului din satul natal sta scris un adevar motivant:,,Noi ca voi am fost, voi ca noi veti fi!" Yeyy!
Afara e ceata. Nu se mai vede eternitatea. Doar igrasia sta vergine pe perete, vesnica stana de piatra celor ce au fost. Simpli viermi al caror scop si l-au cautat ani in sir pana cand au perindat coltul de aur al vesniciei[?!]. Simple corzi care au vibrat, au transmis in eter, si au disparut in eternul spatiu-timpului continuu, uitand de ei insusi si ale lor intrebari ramase fara raspuns. Un alcoolic mumificat se intreaba de ce n-ar ajunge el in rai daca n-a ucis pe nimeni. Un scriitor se intreaba de ce sa ajunga in rai daca acolo e banalul. Cea mai stralucita minte a timpurilor noastre se intreaba cat e barilul.
In fiecare zi vad zambete. Ceea ce e bine. Sunt oameni fericiti, euforici chiar, care au simtit nevoia sa arate acest lucru noua. E bine sa impartasest fericirea ta celorlalti. E chiar biblic. Chiar daca mai faci si semne(vulgare as spune eu) catre noi, ceilalti. Dar e bine ca tu esti fericit. Macar in poza. Poza de pe panoul electoral.
Din balconul meu vad un corp scheletic prin ceata. Privind mai atent il recunosc pe boschetarul care s-a aciuat langa bloc. Merge spre a lui consoarta si spre al lui tata. Merge spre casa. Casa oare ii spune el? Sau chiar daca ii spune altfel, mintea lui oare nu o asociaza acelorasi cumul de stimuli pe care le asociem si noi cuvantului casa? Chiar daca a lui casa n-are decat 3 pereti(o tufa, un gard si o patura fixa) si doar o podea de huma.

Aberatia buna

2008-11-20T04:51:00.000-08:00

am o stare asa...de....vine iarna

pai chiar vine

mie imi place cel mai mult

iarna noaptea

cu batai de zapada

si stele mari

nu....iarna noaptea cand ninge cu fulgi din aia mari si pufosi si e frig rau si-ti ingheata nasul

da da..si asta

si iti privesti aburii cand respiri

si toepsti fulgi pe mana

si teplimbi printre mormane ed zapada, cu papucii plini de nea

si copacii dezfrunziti

si un corb croncane alert pe-o craca

si se-aude cum scartatie zapada sub bacancii grei, si se-aud colinde din scarile blocurilor si te gandesti la tine-acasa, unde e cald si miroase-a prajituri

si te uiti la cer-o stea pulseaza chiar atunci, si te uiti in ochii persoanei ed alaturi si regasesti acea pusatie in ochii ei

si incepi sa visezi...

visezi la ceea e oricum stii ca e imposibil, insa acum ti se pare atat de real, atat de palpabil....

incat simti ca levitezi si ea leviteaza alaturi de tine ca aladin din poveste, doar ca voi sunteti reali si ca sa testati asta va sarutati cu foc..

o strangere de mana te aduce din nou cu picioarele pe pamant, insa realitatea e acum de vis...

taranii romani au mii de tractoare si cocalarii sunt specie pe cale de disparitie

ai stricat povestea

scuze..nu m-am putut abtine

stergem cu buretele si reluam

e acum de vis pentru ca ai realizat alaturi de cine ti-e locul si simti ca poti vedea viitorul cu ochii deschisi cand ea te srange de mana

in sfarsit, te simti implinit, te simti complet.

Nu-mi-pasismul

2008-08-30T05:08:00.000-07:00

Nu-mi-pasismul este un curent postmodernist tomnatic. El a aparut putin dupa pupincurism ca raspuns la deviatiunile cauzate de mai'nainte-precizatul. Poate fi definit ca o stare de spirit aleatorie gandirii, o dulce lancezeala pe marginea istoriei.
Din pacate tinde sa devina un drog ce preconizez ca va avea aceeasi explozie pe care a avut-o metamfetamina, ce a inlocuit rapid cocaina(pupincurismul in cazul nostru). E placut sa stai si sa analizezi de pe margine. Desigur, nu e asa de placut cand aceasta margine este o margine de şanţ rural, plina de praf pre-electoral. Dar ce-are a face? E placut sa stai si sa privesti...de fapt sunt multi cei carora le place doar sa priveasca.
Epilog:Nea Hertu e de meserie mecanic. De fapt, era mecanic, acum e somer. Teoretic, pentru ca el munceste ca instalator fara acte in regula. Om de treaba, mereu vesel, mereu beat, nea hertzu mai sta si pe banii statului. Citez: ,,De ce sa muncesc pentru 3mil100, cand pot sa stau degeaba si sa primesc 3mil? Cum? Pai se ia o gaina din cotet, se duce la domn' doctor, domn' doctor o cauta de oua si daca e multumit da un certificat de handicapat." Sugubat rau, nea Hertu.

Sex!!!

2008-08-27T05:09:00.000-07:00

19 ani. E seara devreme.
Stelele intarzie sa apara pe cer.
Paradox...
Lumina calatoreste mii de ani si
infrunta ,,the vast nothingness of
space" si cand sa isi indeplineasca
misiunea si
sa se intipareasca pe retina...
Surpriza! Este intrerupta de niste abur.
P.S. Titlul, ca si statusul, dupa cum ai observat, nu are nici o legatura cu ce am scris mai sus. Singura lor misiune a fost sa te faca sa imi vizitezi blogul.

5 o'clock

2008-07-27T05:11:00.000-07:00

Vantul rapciugos batea in geamul termopan ce rezista cu impertinenta in fata stihiilor. Ploaia mocaneasca picura chinezeste in sufletul fiecaruia.
In acea zi cu valente bacoviene am intalnit-o pe Andrusca, o paralela peste timp a lui Bacovia. Invitatia ei la ceai in cimitir m-a facut facut sa ridic puternic din spranceana si in final sa zabovesc mai atent asupra acestui suflet impenetrabil. Desi in ochii ei licarea o puternica pofta de viata, in caracterul ei se zareau valente melancolice.
Pentru ea o plimbare prin cimitir era un mod de a intelege mai bine lumea cruda in care traim si vederea atator morminte era un fel de razbunare impotriva celor ce nu si-au trait viata, dar si o razbunare prin faptul ca ea e atat de tanara si zgomotoasa si ei... Oare nu e tot ceea ce ne inconjoara un cimitir in care timpul e relativ si totul se regenereaza insesizabil?
Noi romanii avem, ca si englezii, un five o'clock al nostru, doar ca al nostru e in cimitir.
Acest text este un pamflet si este dedicat bunei mele prietene Alexandra>:D<

Festival

2008-06-30T12:01:00.000-07:00

Asociaţia LECUPO Iaşi şi Asociaţia INTERPHAZ din Franţa organizează în perioada 6 – 12 iulie 2009 festivalul de artă stradală IAŞI PE STRADĂ.
[click]

CartoFedEx

2008-06-27T05:12:00.000-07:00

Ce faci atunci cand stai la etajul 8, n-ai lift si ai prieteni care au nevoie de ajutorul tau? Foarte simplu: creezi un serviciu de curierat ultra-rapid, simplu de folosit, prin care sa iti ajuti prietenul la nevoie fara sa mai fie el nevoit sa-si rupa genunchii. Acest serviciu este CartoFedEx. CartoFedEx este marca inregistrata de mine si consta in trimiterea documentelor(si nu numai) de pe balcon cu ajutorul unui cartof ce asigura siguranta transportului si a aterizarii coletului la destinatie. Evident, avand in vedere ca este inca in faza incipienta, mai pot aparea si unele probleme, dupa cum s-a intamplat si acum cand pachetul a ajuns sub un automobil(scuze Dane). Pentru mai multe detalii nu ezitati sa ma contactati.
P.S. Tin sa prezicez ca eram proaspat trezit din somn in momentul actiunii.

Urban Story

2008-05-27T05:12:00.000-07:00

Pe valea bahluiului, in frumosul ,,targ al iesilor”, sta asezat pe una dintre cele 10 coline o adunatura de ,,cutii de chibrituri” denumite in limbaj curent bloc de locuinte. Mare parte dintre aceste adunaturi seamana foarte mult intre ele deoarece au fost construite intr-o perioada tulbure a frumusetii arhitecturale de aceea nu vom insista asupra situarii exacte a acestei ,,adunaturi”. Vom spune doar ca este locuinta unui elev silitor pe nume Marinel, elev in clasa a9a la o scoala moderna de tip SAM.

Marinel obisnuieste sa duca o viata linistita, urmand traseul desenat de parinti pe harta iasului:acasa-scoala-acasa. Nimic special pentru Marinel al nostru pana in fatidica zi de 15 aprilie, cand colectivul clasei sale, baieti si fete, a hotarat sa organizeze o excursie intr-o padure din apropierea scolii spre a experimenta placerile vietii de adult: micul si sucul la plic.

Dupa primirea avizului parintilor elevii marsaluiesc voiosi cu ghiozdanele doldora de mici si bere … pardon suc, catre poiana mult dorita. Poiana mustea de lume pestrita, pestrita mai ales datorita gunoaielor ce lancezeau alaturi de homo sapiens-i. Marinel zacea uimit, terifiat de privelistea macabra. Tocmai pe el il ranise cel mai rau deoarece el traise primii ani din viata alaturi de bunicii sai in munti, unde fusese invatat sa traiasca in comuniune cu natura. Nu-si putea crede ochilor ca cineva ar putea rani in asemenea fel Natura. Simti ca cineva trebuie ca faca ceva…Isi lua inima in dinti si tipa din toti rarunchii:

-Baaaah!!! Porcilor! Nu va e rusine?

Poiana se cutremura si raspunse cu ecoul:baaaah! Baaah! Baah! Bah! Lumea privea mirata. Baietelul continua actiunea curajoasa:

-Cum puteti trai in asemenea mizerie? Nu va e mila de biata Natura? Daca as fi presedinte v-as impusca pe toti! Pe toti!(asemanarea cu d-ul Vadim Tudor se opreste aici)

Unii priveau amuzati spre micul baietel, dar majoritatea priveau in jurul lor. Si realizau ca se afla intr-o cocina, cocina de ei creata. Si atunci aparu imboldul simtului raspunderii civice, care la romani zace ascuns in necunoscute camari. Toti oamenii incepura sa adune mizeriile si sa le care la ghena aflata la doar cativa metri de poiana. In cateva minute poiana era curata ca si cand nici n-ar fi calcat oameni pe acolo. Si toate acestea multumita unui baietel-Marinel…

Underground arts

2008-05-12T03:00:00.000-07:00

Artele se reunesc într-un nou format sâmbătă, 16 mai, între orele 10 şi 16, în cadrul proiectului ,,Underground arts’’. Doi renumiţi DJ-i ieşeni, Inner şi Moto, parte a grupului Local Intruders, vor mixa timp de 6 ore, în faţa Casei de Cultură a Studenţilor, ritmuri de deep house. Muzica lor va inspira câţiva cunoscuţi grafferi ieşeni, care îşi vor ,,pune pe tapet’’ viziunea despre TINEREŢE.

SEP

2008-04-19T11:34:00.000-07:00

Te invit la SEP. Poate esti interesat de paduri cu fosnet verde, izvoare clare, mediu, ecologie.
Training-uri tinute de tineri de peste hotare(Germania, Rusia si India) si workshop-uri tinute in Gradina Botanica.
E timp de un weekend la alegere din patru(24-25 aprilie, 1-2 mai, 8-9 mai, 15-16 mai). E pentru toti studentii. Si e gratis.
Inscrierea se face aici[click]. Pana pe 22 aprilie.

Sustainability Education Program. Proiectul la care lucrez si eu.

2 la suta pentru AIESEC

2008-04-01T13:39:00.000-07:00

Educaţia ne aseamănă, experienţa ne diferenţiază.
Investeşte în viitor!

Ce înseamnă prevederea 2%?
- Sistemul "2%" permite contribuabililor - persoane fizice - să direcţioneze 2% din impozitul lor pe venit către o organizaţie nonguvernamentală, în conformitate cu prevederile art. 57 şi art. 84 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
- Este un sistem prin care cetatenii au posibilitatea sa decida in mod direct ce se intampla cu 2% din impozitul pe venit pe care oricum il datoreaza statului. Acesti bani nu reprezinta o cheltuiala in plus, ci sunt o parte din impozitul pe venit platit statului.

De ce sa folositi aceasta prevedere?

- Nu va costa nimic!
- Contribuiti la eficientizarea cheltuirii banului public - deci al dumneavoastra!
- Va puteti asigura ca acei bani raman in comunitatea dumneavoastra directionandu-i catre o organizatie locala.

De ce sa directionati 2% catre AIESEC Iasi?

- Pentru ca membrilor AIESEC le pasa de comunitatea in care traiesc si aduc de 15 ani un impact pozitiv in societatea ieseana
- Pentru ca AIESEC Iasi este „Organizatia anului 2008” distinctie primita in cadrul galei Voluntarilor, organizata de Fundatia Serviciilor Sociale Bethany in parteneriat cu Primaria Iasi
- Pentru ca AIESEC Iasi este singura organizatie nonguvernamentala din Iasi care ofera suport atat la nivel local cat si national sau international tinerilor interesati de leadership sau antreprenoriat

Cum directionez 2% din impozitul pe venit catre o organizatie non-profit?
- Daca obtineti venituri din salarii - se completeaza declaratia 230;
- Daca obtineti venituri din alte surse – se completeaza declaratia 200;
- Formularele se depun ulterior la Administratia Financiara sau de trimit prin scrisoare recomandata.
- Declaratiile 230 si 200 se pot obtine la Administratia Financiara, pe site sau la membrii AIESEC Iasi.

Voluntariatul inseamna mai mult

2008-03-21T06:20:00.000-07:00

Te-ai saturat sa stai pe margine?
Intra in joc si schimba rezultatul in favoarea ta.
Prin voluntariat te dezvolti personal si profesional si ai parte de distractie.
Afla de ce voluntariatul inseamna mai mult!

Despre

2008-02-24T14:06:00.000-08:00

Hello! Olá! Saliu'! Hallo! Halo! ало! Si nu numai...
Pe toate le-am auzit acolo. Asta e ceea ce reprezinta pentru mine.
Vreau sa stiu ce e pentru tine. Aici.

Note to self: do not miss BRIO!

2008-02-10T01:49:00.000-08:00

Echipa AIESEC Iasi e incantata sa te invite la o noua editie a proiectului BRIO, care in acest an ia forma unei conferinte de Leadership, beneficiind de 12 speakeri de renume national cum ar fi Mihai Leu, Bobby Voicu, Adrian Soare sau Radu Tudorache.

What's in for you?

· informatii valoroase si actuale din 3 domenii de interes
· interactiune cu reprezentanti din societatea civila, educatie si mediul de afaceri
· 100 de alti studenti ieseni selectati pe baza intereselor similare
· recunoastere oficiala a participarii la program
· dezvoltare personala

Nu vrem sa-ti rapim mult timp asa ca hai sa trecem la date concrete:

Conferinta se desfasoara pe parcursul a trei weekenduri iar temele sunt:
27-28 februarie - “Comunicarea în contextul leadershipului.”
6-7 martie - “Antreprenoriat si Leadership în Iasi”
13-14 martie - „Cum devii un adevarat lider?”
Deadline pentru inscrieri: 24 februarie
Restul informatiilor iti stau la dispozitie pe www.brio.aieseciasi.ro

We give you BRIO. Are you ready?

P.S. Vrei sa ne recomanzi pe cineva? Poti aici: http://brio.aieseciasi.ro/component/content/article/55

GrafDays

2008-01-16T12:10:00.000-08:00

Asociatia LECUPO va invita sa participati la workshop-ul “Graf Days”. Aceasta actiune este organizata pentru tinerii care impartasesc pasiunea pentru arta urbana si doresc sa se exprime prin intermediul graffiti-ului si stencil-urilor. Workshop-ul se va desfasura sambata, 21 februarie, incepand cu ora 11.00 la Casa de Cultura “Mihai Ursachi” si duminica in Parcul Expozitiei, incepand cu ora 12.00.
Taxa de participare 10 Ron.

Caravana "Generation '89"

2008-01-14T11:17:00.000-08:00

Pe 19 ianuarie, ora 18.00, la sediul Centrului Cultural German(strada Lascar Catargi, nr.38), va fi proiectat filmul „Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”, in regia lui Catalin Mitulescu. La proiectie sunt asteptati, cu precadere, tineri nascuti in 1989, dar si frati, parinti, prieteni, vecini si alte rude sau cunostinte ale acestora.
Evenimentul, organizat de Institutul Cultural Roman, se va deschide cu o prezentare a Proiectului ,,Generatia 89", program adresat celor care au implinit, anul trecut, 20 de ani.
Proiectul, desfasurat sub patronajul scriitorului si omului politic ceh Vaclav Havel, vizeaza crearea unei platforme de comunicare pe teme europene. Participantii selectati se vor intalni, in aprilie, la Bruxelles, Bucuresti, Praga si Varsovia. O declaratie comuna redactata in urma intalnirilor va fi prezentata, in iunie, la Bruxelles, reprezentantilor Uniunii Europene.

Stop Rasism!

2008-01-11T13:26:00.000-08:00

LECUPO organizeaza în perioada 13 – 22 martie 2009 la Iasi a treia editie a Saptamanii Internationale impotriva Rasismului. Anul acesta evenimentul poarta denumirea „Stop Rasism. Nu Tolera Intoleranta!” si consta intr-o serie de activitati pentru tinerii din Iasi cu scopul de a promova toleranta si tratamentul egal. In cadrul acestui eveniment vor avea loc urmatoarele activitati: workshop antidiscriminare, dezbatere antirasism cu tinerii din licee, dezbatere rasism vs. Antirasism cu studentii Erasmus, concurs desene, proiectie filme, seara de teatru, seara de poezie. Evenimentul este sustinut de Casa de Cultura Mihai Ursachi, Goethe Zentrum, Centrul Cultural Francez si Sage Cafe.
Mai multe detalii pe lecupo.ro

U be Santa

2008-01-09T14:02:00.000-08:00

Asociatia LECUPO si Casa de Cultura „M. Ursachi" Iasi va invita la un concert umanitar cu formatiile I Hate Mondays, Avinmahr si Rava, vineri, 12 decembrie, ora 20.00 la Casa de Cultură „M. Ursachi".
Acest eveniment face parte din actiunea umanitara „Casa de Craciun", iar banii obtinuti din vanzarea biletelor vor fi donati copiilor din Centrul de Zi „Sf. Alois Scrosoppi".

Te asteptam sa ne distram constructiv. Ajuta-l pe Mos Craciun.
Pret bilet: 7 RON

Vesti bune

2008-01-05T12:27:00.000-08:00

Primavara vine cu vesti bune: AIESEC Iasi face recrutari. Acum ai sansa sa te inscrii in cea mai mare organizatie de studenti din lume, locul unde vei pune in practica ce ai invatat in facultate si sa acumulezi experiente pe care nimeni nu ti le poate oferi. Tot ce trebuie sa faci este sa intri pe www.aieseciasi.ro sau sa vii in sediul AIESEC Iasi(corpul B al Univ.Al.I.Cuza, sala B606) unde vei afla mult mai multe. Si cel mai important, sa vii la Big Picture, adica prezentarea generala AIESEC(18 martie, amfiteatrul B7, ora 20:00).