"Satul de gri, de autobuzul galben, de zambete incolore, de biroul imbacsit, de grimasa de la colt, de repetitie, iti vinzi casetofonul si pleci. Sau poate nu-l vinzi, dar tot spui la revedere."
Soferii ce binevoiau a trece in Romania prin Vama Bors aveau sansa sa vada doi vajnici tineri, usor prafuiti si arsi de soarele Panoniei, ce mergeau agale pe marginea corecta a drumului catre Arad, cu degetele ridicate ca o sageata penelista. Eram noi dupa 6km de mers pe jos. Dar sa purcedem la drum cu inceputul.
Nimic nu e frumos daca nu incepe cu un blat. Iar la 6 a.m. ne gaseam zgribuliti si cu narile excitate langa Metro. De acolo incepea minunata noastra trilogie: Dusul, Vazutul si Intorsul.
Dusul a fost simplu. Simplu pana la Tg.Neamt, unde soferii sunt foarte binevoitori, mai ales cand vine vorba de buzunarul propriu. Astfel ca acolo aveam sa petrecem cea mai mare perioada din toata calatoria pana sa gasim pe cineva dispus sa ne ia gratis. Si acesta s-a materializat intr-un spatios Logan, in care am si atipit.
Daca va veti imbarca intr-o asa temerara expeditie, e foarte posibil sa nu vi se ofere sansa sa va intindeti cortul pana la destinatie, aceasta fiind Budapesta in cazul de fata. La iesirea din Cluj exista probabilitatea sa fiti luati de un Pathfinder din care rasuna manele. Impropriu spus rasuna. Dar nu va impacientati. Manelele vin la pachet cu un pranz la celebrul restaurant de poiana Michael's. Sa nu va iesiti din fire nici cand veti realiza ca persoanele din fata sunt nimic altceva decat niste traficanti. Dar niste traficanti de treaba, pentru ca va vor lasa chiar in centrul Budapestei, ei continuandu-si drumul mai departe catre Vest.
Asadar ai ajuns in capitala maghiara. Te uiti la ceas si te minunezi: ai strabatut mai bine de 800 de kilometri in 16 ore. Ai tot dreptul sa te gandesti ca luand trenul ai fi facut aceeasi distanta in doar 15 ore. Dar sa revenim la situatia data: esti aproape de miezul noptii intr-un oras necunoscut, in care se vorbeste o limba pe care nu o cunosti( de fapt o cam cunosti, stii sa spui "nu inteleg") si tu nu ai nici macar o harta. Si esti lihnit de foame, adormi in picioare si ai pierdut adresa campingului. Sa dormi pe o banca in gara? Sau poate pe acoperisul unui bloc? Nu, tu iti amintesti de minunatele aventuri ale Ciresarilor si de faptul ca esti un cutezator ca si ei, asa ca pornesti la drum. Orasul e plin de turisti. Ochesti primul grup pentru mult doritele indicatii. Totusi iti amintesti ceva: Haller. Strada catre care in sfarsit te indrepti. Un Mordor catre care vei merge cu un rucsac tot mai greu, cu ochii injectati si te vei intersecta cu felurite tipologii de domnisoare.
Ai ajuns. El e. The Haller Camping Site. E plin. Cu greu iti gasesti loc intr-un colt. Intinzi cortul si te cufunzi in cel mai adanc somn pe care l-ai avut vreodata.
[...]
