Interviu cu mana la nas

In fiecare zi, de mai bine de 3 ani, ei sunt acolo. Treci spre facultate sau spre aiurea, te intersectezi cu ei. Intotdeauna dau binete, stand cu privirea in caldaram sau amintind de Ganditor. De la Hamangia. Intotdeauna e cineva ,,acasa", acasa fiind oriunde pe o distanta de maxim 5 metri in jurul ghenei. Ii intrebi unde e casa lor. Ridica din umeri, privind convergent in gol.
Capul familiei e Vasile. Se indreapta catre mine, lasand la o parte carpa cu care matura in fata ,,casei", si odata cu el si o anumita miasma. Il intreb ce varsta are si imi da data exacta a nasterii. Stie sa si citeasca, l-am vazut citind ziarul primit gratis in campanie. Chiar daca el nu are buletin ca sa voteze.
Pe cand avea 5 ani a gasit un obuz pe izlaz pe care a binevoit sa-l disece. Imi arata o mana fara 2 degete si restul mai scurte. Abia acum observ si ochiul alb. Chiar si asa viata lui a fost frumoasa, casatorindu-se cu o femeie oachesa din Iasi. Isi intorcea privirea de la mine, privind spre sticla de vin cu o culoare ciudata de langa el. Primul copil a fost Vasilica, care doarme ,,acasa". Al doilea a murit la nastere. La fel si al treilea. Luand cu el si pe mama.
-Trebuia sa am trei baieti. Acu' il am doar pe Vasilica, care ii cu Adela.
I-a placut munca lui Vasile. A lucrat in Vrancea, la un IAS, prepara solutii. Avea si locuinta de servici, la bloc. Apoi a fost paznic la Textila, facand ture de noapte, loc unde l-a prins si Revolutia, fiind aproape sa fie pus in aceeasi oala cu securistii. Dupa Revolutie s-a transferat de nevoie la Bucuresti, in constructii. Unde castiga relativ bine, zice el. Cand a trebuit sa-si ia adio si de la cei de acolo, s-a intors acasa unde a aflat ca nu mai avea casa. Maica-sa vanduse apartamentul si se mutase la casa de bastina, unde la scurt timp a si murit, lasand totul fratelui. Care frate nu l-a acceptat in casa.
-Nu e prea roz, spune el despre viitorul Romaniei. Era mai bine cu Ceasescu. Aveai un loc de munca. Acum nu ma primeste nimeni. Dar nici atunci nu era usor, munceam zi-lumina.
Norocul pe el l-a ocolit. A crezut in sansa lui pana in ultima clipa, a sperat mai ales in Vasilica, care doarme acum in ,,casa". Vasile si-a acceptat soarta. Doreste tuturor o viata mai buna, intr-o Romanie in continuu cod portocaliu si cu bulina rosie la purtator. Doreste tuturor sa nu pateasca ce a patit el.
-to be continued-