In camera se patrunde facand stanga si impingand usor usa, usa ce e intotdeauna intredeschisa pentru ca sunetul pasilor sa patrunda mai usor. Imediat ce ai ajuns pe prag e bine sa faci un pas mai larg decat de obicei, asta pentru a evita cea de-a doua scandura din dusumea, ce provoaca un sunet iritant, amplificat de goliciunea camerei. Saracaciunea camerei e promovata si de soarele ce acum apune, lumina oblica dand plantei din colt dimensiuni exagerate pe perete.
In mod normal ordinea data de nimic, acel nimic din lipsa chiar si a unui scaun, era la ea acasa aici, dar de cand s-a mutat aici el, haosul i-a luat locul. E drept, proprietarul nu se plange. Si nici n-ar avea de ce, atata timp cat isi primeste banii la timp si nu primeste reclamatii de la ceilalti chiriasi. In fond el nici nu locuieste aici. Si chiar de-ar locui, cu ce l-ar putea deranja cartile aruncate alandala si oftaturile periodice ale unui om trecut de tinerete. Atata timp cat plateste peste pret si stricaciunile, nu importa cum au aparut.
Noul chirias n-a binevoit a-si aduce prea multe lucruri, decat un scaun si un birou(ce-i drept, foarte masive si frumos lucrate, mult mai in varsta decat proprietarul lor si cu siguranta avand si o valoare pe masura, desi cam roase pe la colturi), un ceainic si cateva ustensile de bucatarie si foarte multe carti. Patul a catadicsit sa ramana in camera de la fostul chirias, dus catre alte meleaguri de batranete. Spre bucuria actualului salasluitor din camera, fara indoiala. Asa cum a observat si proprietarul cladirii la cea de-a doua vizita, nu s-ar zice ca ordinea e printre atributele chiriasului sau. Cartile nu pareau nici pe jos, nici in mana stapanului lor decat ustensile. Ustensile ca si ciocanul de lemn ce statea sprijinit de marginea biroului.
