vineri, 16 iulie 2010

доктор

In camera se patrunde facand stanga si impingand usor usa, usa ce e intotdeauna intredeschisa pentru ca sunetul pasilor sa patrunda mai usor. Imediat ce ai ajuns pe prag e bine sa faci un pas mai larg decat de obicei, asta pentru a evita cea de-a doua scandura din dusumea, ce provoaca un sunet iritant, amplificat de goliciunea camerei. Saracaciunea camerei e promovata si de soarele ce acum apune, lumina oblica dand plantei din colt dimensiuni exagerate pe perete.
In mod normal ordinea data de nimic, acel nimic din lipsa chiar si a unui scaun, era la ea acasa aici, dar de cand s-a mutat aici el, haosul i-a luat locul. E drept, proprietarul nu se plange. Si nici n-ar avea de ce, atata timp cat isi primeste banii la timp si nu primeste reclamatii de la ceilalti chiriasi. In fond el nici nu locuieste aici. Si chiar de-ar locui, cu ce l-ar putea deranja cartile aruncate alandala si oftaturile periodice ale unui om trecut de tinerete. Atata timp cat plateste peste pret si stricaciunile, nu importa cum au aparut.
Noul chirias n-a binevoit a-si aduce prea multe lucruri, decat un scaun si un birou(ce-i drept, foarte masive si frumos lucrate, mult mai in varsta decat proprietarul lor si cu siguranta avand si o valoare pe masura, desi cam roase pe la colturi), un ceainic si cateva ustensile de bucatarie si foarte multe carti. Patul a catadicsit sa ramana in camera de la fostul chirias, dus catre alte meleaguri de batranete. Spre bucuria actualului salasluitor din camera, fara indoiala. Asa cum a observat si proprietarul cladirii la cea de-a doua vizita, nu s-ar zice ca ordinea e printre atributele chiriasului sau. Cartile nu pareau nici pe jos, nici in mana stapanului lor decat ustensile. Ustensile ca si ciocanul de lemn ce statea sprijinit de marginea biroului.

Niciun comentariu: