joi, 22 ianuarie 2009

Interviu cu un boschetar -continuare-

Un preot cu firimituri in barba, dand sa treaca strada, se uita spre stanga si apoi spre dreapta. In stanga vede un Saab. Iar in dreapta e ea, Adela.
Numele ei e Adela. E murdara si se tot sterge pe la ochi incercand sa indeparteze negreata. De fapt e un tic.
,,-Esti de la Politie? Nu vreau sa merg la camin, mai bine stau aici."
Povestea ei incepe cu un suras. Tatal ei e tigan. Mama ei romanca. Frumoasa poveste de dragoste. Dar asta nu a impiedicat-o sa se nasca sub semnul nenorocului, intr-o casa cu 6 frati. Casa fiind un frumos apartament in Ciurchi, pe care a ei mama a binevoit sa-l vanda. Si sa-l piarda. Un scenariu bun pentru Guy Ritchie, scenariu ce implica un taxi, doi intermediari, trei hoti si o valiza cu bani. Si aici povestea se rupe...
O lacrima mijeste din negreata. Cel mai mare dintre frati s-a sinucis la putin timp dupa. Restul s-au risipit pe unde au putut. Unul in Bucuresti, altul in canalele Iasului si altii in puscarie. Nu mai stiu nimic unul de celalalt. A ramas ea, singura, in piata din CUG, unde a trait de pe seama targovetilor. Pana l-a intalnit pe Vasilica. Care Vasilica a trecut-o pragul la el acasa, casa de carton.
Cea mai buna perioada a fost cea in care a muncit ca femeie de serviciu in scara blocului de langa ei. Plenitudinea asigurata de ea era incredibila pentru ei. Asta pana a ramas insarcinata, dand nastere unei fetite. De care nu mai stie nimic acum.
Ea, Adela, vrea doar sa-si gaseasca o slujba si un sot. Vrea sa duca o viata normala. Are 32 de ani si inca mai spera.
Ei sunt oamenii de langa noi. Ei:boschetari, aurolaci, oameni fara adapost. Treci pe strada si nu-i vezi. Sau daca ii vezi iti afisezi o grimasa pe chip. Opreste-te. Intreaba. Incearca sa intelegi lumea in care traiesti. Departe de telenovele, dusmani si idealuri desarte. Ia contact cu realitatea.

Niciun comentariu: