sâmbătă, 31 ianuarie 2009

91.2- El gringo

O geanta. Un alaindelon. O caciula de miel.
- Diseara plecam!
Ii intoarse spatele, aruncand un zambet multumit pe sub ureche. Din radio flutura suav un tango.
- Ce? suna raspunsul ei tamp in semiintunericul camerei.
Dar usa deja se inchisese, troznind metalic de fata ei. El era deja plecat. Ca un vultur catre cuib. Ca o oaie pierduta catre baci.
[...]
O coada greoaie, un ghiseu ros de timp, o doamna grasa si autoritara.
- Hmm! Nu s-au schimbat prea multe, zise in sinea sa.
- Your passport, please!
- Ce? zise el gri.
- Aa, sunteti roman. N-as fi zis. Si am ceva experienta. Pasaportul, va rog!
Contrariat il inmana. Si contrariata ea il studie, in timp ce cu un ochi privea catre parul lui gri ce ii iesea de sub caciula.
- Purtati un nume foarte drag noua, tuturor. Puteti trece!
- Asta o stiu, tovarasa! De aia m-am si intors! De aia!
Grasa privea stupid dupa el, neremarcand coada iritata ce vroia sa rupa randul.
- Asta nu o s-o mai creada Mitica cand i-oi povesti diseara, spuse in sinea ei si se intoarse la banal.

Niciun comentariu: