91

Soarele tremura la asfintit, unind cerul cu marea de un albastru ireal. La orizont un iaht isi inalta catargul catre luceafar, penduland sub freamatul brizei, briza ce racorea acum plaja. Doar un pescarus mai intrerupea tacerea, ca un fulger in senin.
- La multi ani, Nicule! Sa ne traiesti!
Nicu deschise ochii si se apleca catre peruca alba ce ii vorbise.
- Ti-am zis ca nu mai vreau rame! Ce sa mai pun si in asta, poza de pe 25 decembrie? Mai bine zi-le sa mai aduca whiskey. Si sa aiba multa gheata! zise el intorcandu-se pe burta.
- Nu te mai enerva atata, dragule! Iar ai sa faci un soc. Auzi, au sunat Ionel si Dan. Ti-au urat si ei de bine. Stii cat tin la tine. Ar vrea si ei sa te vada, dar nah...
- Da-i la dracu'! Ei se distreaza in patrie si eu stau aici. Tot am sa ma intorc eu. Sa nu-mi zica ei ,,tovarase" daca nu ma intorc. Nici nu mai executa ce le zic. Da' Fidel n-a zis nimic?
- Ba da! Ii pare rau totusi ca nu poate veni. Iar se simte rau. Of, nu stiu cat o mai duce saracul. L-au ,,omorat" americanii.
Batrana se aseza greu langa el, lasand urme adanci in nisipul argintiu. Crepusculul vorbea de noapte.
- Nicule, nu mergem si noi in camera? spuse ea soptit, frecandu-si picioarele de ale lui.
- Ce vorbesti, tovarasa? De asta iti arde tie acum? Iti spun pentru ultima data: au trecut vremurile alea. Nici Pacepa nu ma mai poate ajuta. La naiba cu toate cele lumesti.
Lumina lunii rasarea peste cei doi, descoperindu-le trupurile in nisipul plajei si acoperindu-le cu razele ei ocrotitoare. In acelasi timp luceafarul lucea feeric catre est.
[Azi ar fi implinit 91 de ani. Sau poate chiar implineste.]