Cerul diminetii glaciale purta urmele gerului pe el, nori cenusii stand nemiscati in calea pasarilor. Respiratia sa greoaie lasa urme prelungi in lumina difuza a matineului. Astepta de mai bine de jumatate de ora.
- Copiii astia n-au pic de respect!
Dezobisnuit de iernile estice, hotari sa faca vreo cativa pasi. Si cazu. Cazu alunecand pe pojghita de gheata ce pazea intrarea in aeroport. Se ridica icnind si greu, moment in care aparura si ei.
- Buna dimineata, domnule presedinte! Dati-mi voie sa va ajut.
- Ce v-a luat asa de mult? Si ai grija cum vorbesti! spuse fulgerand de sub cenusiile-i sprancene.
- Ma scuzati, tovarase! Am nimerit pe o strada blocata. Se intampla destul de des zilele astea.
- Prea bine! Ma mai tineti mult in frig?
Automobilul demara in tromba, tulburand dimineata cu girofarul lui. In schimb in interior domnea tacerea. In strafundurile sufletului lui, absorbit avid de imaginile ce i se intipareau intr-una pe retina. Un oras necunoscut i se asternea in fata, un oras pe care el il construise aproape de la zero. Acum ii era de nerecunoscut.
- Unde mergem, baieti?
- La Snagov, tovarase presedinte. Va asteapta toata lumea acolo nerabdatoare. Suntem foarte bucurosi ca va avem in sfarsit printre noi. Cel putin pentru mine e o mare onoare. De mic co...
- Vreau sa trecem prin fata Casei.
In timp ce masina alerga neoprita, orasul se oglindea aievea in geamurile masinii. Soarele rasarea rece de dupa blocuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu