Bem vindo!

De 6 saptamani in Portugalia. De fapt, de 5, pentru ca una a fost petrecuta in Spania, Franta si Belgia. In ordinea asta si apoi in ordine inversa.
Pana ieri in pantaloni scurti. De azi ploua. De azi portughezii renunta la ochelarii de soare.
Citeste din Zippelius, zice el. Tot! Unde il gasesc? In romana nici macar nu e tradus...Biblioteca e saraca.
Afise cu "secera si ciocanul" peste tot. Profesorii par sa simpatizeze. Doi comunisti in PE.

Bom dia! Sou estudante Erasmus! Da Romenia...

Automatul CP fura 50 de euro. Pur si simplu!
O velho e o mar, citit. 500 de cuvinte necunoscute.
Covilha, Lisboa, Cascais, O Oceano, Sintra, Covilha. Covilha, Salamanca, San Sebastian, Antwerp, Brusselas si retur via Paris si Burgos. Covilha, Valencia si retur via Porto?
Prosoapele se schimba joia.

Bom dia! Queria um pao...

Cerul, lumina sunt incredibile. Iar nori par atat de aproape.
Latada, obicei studentesc de consumat energia. Care alegorice, ironii politice de nivel mic sau inalt. Presedintele in Covilha. "Astia's dusi". Mult zgomot. "Unde-a disparut Sangria?" Carele se ard in piata. In fiecare an...

Conferinta THINK Globally, ACT Locally

Доктор.2

- In ciuda sperantei, toti oamenii sunt la fel, aceleasi nevoi sub sculpturi diferite, manate de teluri false, prin meschinarii marunte sau nu, ei demonstreaza zilnic lipsa de progres intelectual semnificativ a ultimilor sute de ani. Insecte, animale, oameni, rechini, toti o Apa si-un Pamant cutreiera in urmarirea interesului propriu, al Eului. Eul propriu sau cel colectiv domina. Niciodata cel suprem.
Doctorul n-a fost niciodata multumit de aceste ganduri care il napadeau adeseori in multele momente de singurate.Tocmai pentru ca acestea reprezentau pentru el, in propria-i opinie, o preocupare de prea mult, careia nu ajunsese nici macar sa-i dea de inceputul firului catre solutie. Desi era perfect constient de faptul ca astfel de interogatii au preocupat cele mai luminate minti ale umanitatii de multa vreme, nici chiar asta nu il consola si incepea sa se indoiasca profund de capacitatile proprii. Sa fi fost totul in van pana acum? Caci asa era daca se dovedea ca intelectul sau era doar unul de rand. O noua nevoie de raspuns aparu asadar. Si pentru asta era nevoie de un nou studiu. Doctorul se apleca asupra lui Freud. Conform ilustrului ceh, e drept doar o parere personala necertificata stiintific, creierul uman poata fi foarte usor alterat, atat pozitiv cat si negativ, atat fizic cat si psihologic. De aceasta usurinta a distorsiunii se agata el, ca de o franghie deasupra prapastiei. Astfel agatat il gasi bunul sau vecin.
- Esti nebun?! exclama intrebator vecinul, fata oscilandu-i intre mirare si ras tampit, in timp ce doctorul ramase cu ciocanul suspendat deasupra capului, rupt din miscarea ce il caracterizase cu constanta in cam ultimele 5 minute.

доктор

In camera se patrunde facand stanga si impingand usor usa, usa ce e intotdeauna intredeschisa pentru ca sunetul pasilor sa patrunda mai usor. Imediat ce ai ajuns pe prag e bine sa faci un pas mai larg decat de obicei, asta pentru a evita cea de-a doua scandura din dusumea, ce provoaca un sunet iritant, amplificat de goliciunea camerei. Saracaciunea camerei e promovata si de soarele ce acum apune, lumina oblica dand plantei din colt dimensiuni exagerate pe perete.
In mod normal ordinea data de nimic, acel nimic din lipsa chiar si a unui scaun, era la ea acasa aici, dar de cand s-a mutat aici el, haosul i-a luat locul. E drept, proprietarul nu se plange. Si nici n-ar avea de ce, atata timp cat isi primeste banii la timp si nu primeste reclamatii de la ceilalti chiriasi. In fond el nici nu locuieste aici. Si chiar de-ar locui, cu ce l-ar putea deranja cartile aruncate alandala si oftaturile periodice ale unui om trecut de tinerete. Atata timp cat plateste peste pret si stricaciunile, nu importa cum au aparut.
Noul chirias n-a binevoit a-si aduce prea multe lucruri, decat un scaun si un birou(ce-i drept, foarte masive si frumos lucrate, mult mai in varsta decat proprietarul lor si cu siguranta avand si o valoare pe masura, desi cam roase pe la colturi), un ceainic si cateva ustensile de bucatarie si foarte multe carti. Patul a catadicsit sa ramana in camera de la fostul chirias, dus catre alte meleaguri de batranete. Spre bucuria actualului salasluitor din camera, fara indoiala. Asa cum a observat si proprietarul cladirii la cea de-a doua vizita, nu s-ar zice ca ordinea e printre atributele chiriasului sau. Cartile nu pareau nici pe jos, nici in mana stapanului lor decat ustensile. Ustensile ca si ciocanul de lemn ce statea sprijinit de marginea biroului.

Burse etnici romani Ucraina

Se apropie admiterea pentru bursele oferite de statul Român etnicilor români din Ucraina.
Admiterea se va desfășura în zilele de 5, 7 si 9 iulie, în localitățile Odesa, Cernăuți și Slatina. Dosarele vor fi evaluate de o comisie mixtă română ucrainiană.
Preselecţia candidaţilor la studii se efectuează pe baza unui interviu cu candidatul, a mediei care rezultă din actele oficiale de studii şi a următorului set de documente:
a).Cerere de înscriere;
b).Copii legalizate după actele de studii obţinute şi foile matricole cu traducerea în limba română;
c).Copie legalizată după certificatul de naştere cu traducerea în limba română.
d).Copie după cartea de identitate;
e).Certificat medical, care să cuprindă investigaţiile medicale, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
f).O fotografie 3x4
Bursierii beneficiază de cazare gratuită în căminele studențești și de următoarele tipuri de burse:
a). Pentru elevi si studenti - echivalentul in lei al sumei de 65 de euro/luna;
b). Pentru masteranzi, medicii aflati la specializare si cursantii aflati la stagii de specializare/ perfectionare postuniversitara - echivalentul in lei al sumei de 75 de euro/luna;
c). Pentru doctoranzi - echivalentul in lei al sumei de 85 de euro/luna.
În vederea sprijinirii etnicilor români care vor sa studieze în România, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni pune la dispoziția acestora, pentru informații suplimentare, adresa de e-mail sprijin.admitere@ dprp.gov. ro

Hai la discutii "live"!

De invitatii nostri ai mai auzit sau i-ai mai vazut la televizor, ai mai auzit si subiectul asta, insa AIESEC Iasi te invita la ceva diferit.

Joi, 3 iunie 2010, ora 14:00, in amfiteatrul B1 din FEAA, organizam sesiunea de comunicari "Dialoguri interculturale" in parteneriat cu Alianta Civilizatiilor.

Pe scurt, evenimentul, desfasurat si in alte centre universitare mari, isi propune sa informeze asupra diversitatii culturale si importantei legaturilor interculturale in societatea noastra.

Vorbitorii invitati in Iasi sunt Doctor Cristian Andrei și Directorul departamentului Socio-economic, Mircea Mocanu.

Ai spune "pas" la a te intalni cu ei la o discutie pe o asa tema?

Be there!

Odessian.2

E grozav sa calatoresti de unul singur, mai ales intr-o zona in care nu ai cum comunica cu bastinasii decat poate prin semne. Daca vrei sa vezi Marea Neagra dintr-o alta pozitie, dar si Chisinaul, e chiar usor si te poate ajuta sa intelegi mai bine lumea.
Desi nu e foarte departe, Odessa reprezinta o cu totul alta zona. Uniti prin religie si trecutul comunist de ei, ajungi sa intelegi cat de mult pot insemna 20 de ani pentru un popor cand vezi discrepantele dintre noi si ei. Ceea ce citesti acum pe fetele lor e ceea ce citeai acum 10 ani pe fetele romanilor. Pasaportul romanesc e privit cu invidie si auzi mai des "Європа" decat "Румунія". Controalele militiei, dar si ale armatei sunt ceva normal. Iar tancurile sovietice au vopseaua proaspata sub forma de monumente.

Storm over Bora Bora

The French Polynesia finds itself under the strengh of nature, as the cyclone Oli moves over the archipelago. People have been advised to move to better shelter as the waves will reach 7 meters in height. Even the Bay of Bora Bora couldn't maintain it's calm.

Tot timpul din lume.Scaun

Prostii sunt cei mai fericiti oameni din lume. E un huzur sa nu pricepi, sa treaca toate pe langa tine si sa nu intelegi. E chiar placut sa accepti ce ti se da fara sa-ti pui intrebari. E un drog sa nu realizezi ca exista un mai bine pe lume. Nici un baiat nu devine barbat pana nu a descoperit ,,de ce-ul?". Si atunci apar ei...
Asta gandea in timp ce catusele parca se tot strangeau in jurul incheieturilor, iar spatele-i era spatar deja. Camera ii era deja prea cunoscuta, monotona, putea sa spuna tinand ochii inchisi cu exactitate unde era igrasie, unde si cum erau increstati peretii. Dar mai ales podeaua o cunoastea cel mai bine. Fusese de atatea ori pe ea incat aproape ca-i masurase cu propria fata ondularile. Toate erau de atata timp la fel. Singurul lucru care se schimba constant era scaunul.
Un pocnet si becul incepu sa lumineze. Cineva tocmai intrase, dar el nu a auzit usa. N-o auzea niciodata.
Acelasi civil se aseza in fata lui. Acelasi dosar uns-prafuit trantit pe masa. Aceiasi privire plina de scarba. Acelasi dialog sordid, aceiasi declaratie invatata de acum pe de rost. Aceiasi pumni. Nimic nu mai intelegea. Devenise prost. Nimic si nimeni nu se schimba. Doar scaunul...
Toate acestea pentru ca fusese bun. Pentru ca platise un pachet unui coleg ajuns in inchisoare. Pentru ca a vrut sa ajute. Ce pacat! E rau sa fii bun. Acum n-ar mai ajuta. Numai de-ar mai avea ocazia inca o data sa mai ajute si n-ar mai face-o. Si astfel n-ar mai fi aici. Mizer si lipsit de aparare pentru o camasa verde pe care nici nu o stia.

Nincs penze.Retour

De patru ore stai la marginea de est a Budapestei, incercand sa convingi vreun sofer maghiar sa te duca pana la Szolnok. E miezul zilei si soarele arde dogoritor. Asfaltul maghiar nu e mai rece decat al nostru.
Decizi ca nu mai are rost sa tot incerci si te intorci in centrul capitalei, pentru a lua trenul catre cea mai apropiata localitate de granita cu Ro. E o calatorie de doua ore, lejera si scumpa, cu trenul de Oradea. Cobori la Biharkeresztes, unde drumul de fier se intretaie cu E60 si de unde mai ai doar 6 km pana la Vama Bors. Soarele iti lasa dungi pe piele.
Vama o treci pe jos, granicerii nici nu se sinchisesc sa te priveasca. Degeaba ti-ai pregatit pasaportul in buzunarul stang. Esti pe pamant romanesc. Jubilezi usor si speri la mai multa bunavointa. Francezii pe care ii intalnesti in Bors te vor ambitiona si mai mult. Ei vin de la Paris si merg catre Sibiu. Si s-au descurcat de minune. Dar nu va puteti uni fortele pentru ca ei au prea mult bagaj. Drumul pana la Oradea il faci intr-o remorca plina de aschii care te remodeleaza. Te scuturi de ele si traversezi Oradea pe jos catre capatul estic.
E seara, soarele a apus si simti ca ai vrea sa dormi. Oriunde. Esti in Huedin si mai ai doar cativa zeci de kilometri pana in pat. Realizezi ca benzinariile sunt un bun loc de autostopat. Cauti masini cu numar de Cluj. "Eu merg numai pana mai incolo". Noi nu mergem mai incolo, noi mergem la Cluj. Iata o duba. Cu numar de Cluj. Iti pui in actiune maiestria negocierii si...esti inchis in spatele unei dube, in intuneric. Asa trebuie sa fie si in carcera.
Aproape de miezul noptii, dar te gasesti in Cluj. Pat si dus. Si oameni primitori. Multumesc!
Ziua a patra. Calatoria continua. Dacii, masini germane, tractoare nu, dar mai ales multe TIR-uri. La Toplita, colegul de calatorie iti dispare intr-un canal. Isi revine si mergeti mai departe.[...]
21:25. Targu-Neamt. Iasul e departe. Cum nu se intrevede niciun mijloc de calatorie la orizont, s-ar parea ca vei campa pe acolo. Dar apare o minunata Dacie MCV. Si soferul, ca si noi, e grabit. 130km pe ora in medie. Depasiri cum nu credeai. Esti la un metru de a trai un accident.
22:30. Esti in Iasi. Si e grozav.

Nincs penze.2

Toate corturile dorm in pace. Doar cate un june din Tarile de Jos, pe jumatate dezbracat, se mai grabeste stramb catre corpul sanitar. E marti. E 7:30am. Si simti o nevoie apriga ce iti taie si dulcele somn de adineauri. Bine, la taiat mai contribuie si telefonul desteptator din dotare.
O harta, un plan. Planul A: vedem tot! Planul B:proverbul cu planul de acasa...
Toate lucrurile bune incep din Nord. In nordul Budapestei prima de vizitat e insula Margareta. De acolo cobori pe malul drept al Dunarii catre cetatea Buda, de unde vei urmari Red Bull X-Challenge. Iar de acolo poposesti pe Podul Libertatii si primesti avioanele ce trec pe sub tine.
Totul s-a facut pe jos. Mergand prin Budapesta auzi toate limbile Vestului. Mai ales cand urci trei sute de metri de panta grea pana la cealalta mandra cetate, anume Pesta. Dar merita. Privelistea e superba. Tot orasul maghiar sta sub obladuirea privirii tale. Si acolo poti chiar sa-ti incerci si talentul de arcas. Nu in tinte vii, din pacate. Sau din fericire pentru ele.
Seara se poate incheia relaxant pe marginea lacului ce strajuie Castelul Vaidahuniad. Acolo poti hrani ratele de pe lac sau poti fi invitat la "o tigara".
Catre miezul noptii te vei gasi in camping, unde vei dormi al doilea cel mai bun somn din viata ta, dupa cel din noaptea precedenta. Vei fi proaspat dimineata, cand un francez tatuat pe tot corpul cu carioca te va invita la o sticla pe trei sferturi goala de vin. Vei refuza in cinstea calatoriei prin minunata Panonie ce va urma.

Nincs penze

"Satul de gri, de autobuzul galben, de zambete incolore, de biroul imbacsit, de grimasa de la colt, de repetitie, iti vinzi casetofonul si pleci. Sau poate nu-l vinzi, dar tot spui la revedere."

Soferii ce binevoiau a trece in Romania prin Vama Bors aveau sansa sa vada doi vajnici tineri, usor prafuiti si arsi de soarele Panoniei, ce mergeau agale pe marginea corecta a drumului catre Arad, cu degetele ridicate ca o sageata penelista. Eram noi dupa 6km de mers pe jos. Dar sa purcedem la drum cu inceputul.
Nimic nu e frumos daca nu incepe cu un blat. Iar la 6 a.m. ne gaseam zgribuliti si cu narile excitate langa Metro. De acolo incepea minunata noastra trilogie: Dusul, Vazutul si Intorsul.
Dusul a fost simplu. Simplu pana la Tg.Neamt, unde soferii sunt foarte binevoitori, mai ales cand vine vorba de buzunarul propriu. Astfel ca acolo aveam sa petrecem cea mai mare perioada din toata calatoria pana sa gasim pe cineva dispus sa ne ia gratis. Si acesta s-a materializat intr-un spatios Logan, in care am si atipit.
Daca va veti imbarca intr-o asa temerara expeditie, e foarte posibil sa nu vi se ofere sansa sa va intindeti cortul pana la destinatie, aceasta fiind Budapesta in cazul de fata. La iesirea din Cluj exista probabilitatea sa fiti luati de un Pathfinder din care rasuna manele. Impropriu spus rasuna. Dar nu va impacientati. Manelele vin la pachet cu un pranz la celebrul restaurant de poiana Michael's. Sa nu va iesiti din fire nici cand veti realiza ca persoanele din fata sunt nimic altceva decat niste traficanti. Dar niste traficanti de treaba, pentru ca va vor lasa chiar in centrul Budapestei, ei continuandu-si drumul mai departe catre Vest.
Asadar ai ajuns in capitala maghiara. Te uiti la ceas si te minunezi: ai strabatut mai bine de 800 de kilometri in 16 ore. Ai tot dreptul sa te gandesti ca luand trenul ai fi facut aceeasi distanta in doar 15 ore. Dar sa revenim la situatia data: esti aproape de miezul noptii intr-un oras necunoscut, in care se vorbeste o limba pe care nu o cunosti( de fapt o cam cunosti, stii sa spui "nu inteleg") si tu nu ai nici macar o harta. Si esti lihnit de foame, adormi in picioare si ai pierdut adresa campingului. Sa dormi pe o banca in gara? Sau poate pe acoperisul unui bloc? Nu, tu iti amintesti de minunatele aventuri ale Ciresarilor si de faptul ca esti un cutezator ca si ei, asa ca pornesti la drum. Orasul e plin de turisti. Ochesti primul grup pentru mult doritele indicatii. Totusi iti amintesti ceva: Haller. Strada catre care in sfarsit te indrepti. Un Mordor catre care vei merge cu un rucsac tot mai greu, cu ochii injectati si te vei intersecta cu felurite tipologii de domnisoare.
Ai ajuns. El e. The Haller Camping Site. E plin. Cu greu iti gasesti loc intr-un colt. Intinzi cortul si te cufunzi in cel mai adanc somn pe care l-ai avut vreodata.
[...]

Nincs penze[promo]

Poate cea mai intensa experienta traita pana acum, cu siguranta cea care a marcat aceasta vara, astfel incat vara lui 2009 mi-o voi aminti ca vara in care am facut ,,autostopul de la Iasi la Budapesta".
1600 de km, cam 50 de km parcursi cu piciorul, niciun leu cheltuit pe transport, despre toate acestea mai multe cand ma voi intoarce de la Universitatea de Vara IICCR.

Tot timpul din lume.Fotograf

Povestea incepe intr-o frumoasa dupa-amiaza de octombrie 1946. Razboiul se sfarsise nu demult , ranile se stergeau, iar ororile trebuiau uitate. Si cum altfel decat cu un zambet? Iar daca ii doreai vesnicia, plateai 5lei. Caci atat cereau fotografii de pe Lapusneanu celor ce-si faceau promenada.
Printre fotografi il gasim si pe junul nostru: un tanar in ultima clasa de liceu, cu ochi de un albastru linistitor si un aparat de fotografiat Jubilette. Tocmai fotografiaza doi frumosi tineri inconjurati de ruginiul frunzelor cazute, alaturi de vechea casa ce a stat si pentru Cuza, in timp ce langa de el se opreste un tanar cu o legatura de carti sub brat. Tanarul va trebui sa mai astepte, caci o fotografie, ca si oamenii, are nevoie de timp. Totusi acesta pare sa-si piarda rabdarea, caci bate impacientat legatura de carti cu degetele sale de pianist.
- Vreau sa te rog ceva.
Soarele statea rosu catre asfintit.
Rugamintea nu era decat sa-i imprumute niste bani. In curand avea sa fie onomastica fratelui sau din inchisoare si, cum nu mai era mult pana la sarbatoare, ar fi vrut sa-i trimita un pachet chiar de maine.
Ceea ce s-a si facut a doua zi. Legatura invelita in hartie maronie era nici prea grea, nici prea usoara. Pusesera in ea niste haine si ceva mancare, de ajuns cat sa-i faca viata mai usoara tanarului napastuit. Iar napastuiti erau destul de multi in acele zile...
[va urma]

Tot timpul din lume[promo]

Nu ii voi spune numele. Parul gri mi-a spus ca tot ce are nevoia la varsta sa e liniste. Si asa amintirile astea sunt prea mult.
Dom' profesor, victima unui sistem al carui scop nu-l intelegea nimeni, dar pe care toti l-au respectat. Si probabil inca l-ar fi respectat daca nu ar fi fost exteriorul.
,,Cea mai mare pedeapsa pentru un om e sa-l tii treaz intre patru pereti fara sa auda nimic, fara sa citeasca nimic si fara sa poate face ceva."
,,Avea un sistem de a bate la talpi. Iti lega mainile in fata, tragea coatele la spate si sfoara de lega de maini. Iti trecea un bat printre maini si spate si te rotea. [...] Era un culoar lung si te fugarea pe el, cu talpile in sange. Cadeai jos, te batea iara."

Saul

In the street of Zazel, hidden in the dark of a corner, blue eyes are shinning. A man sets foot, moving into the bare light of the moon. His big blue eyes are a sculpture under thick blonde hair. That and his tallness set women into spirit rebelion. And now one passes by him and falls under his blue. And falls even more as he grabes her hand and takes her into the shadow of an alley. Covering her voice with his other hand. There were the light makes no site he lays her gently on the ground as she is moaning through his fingers. Beggings flow between them and knock on his humanity.
- Don't worry! I will be gentile! he sings as he reaches to his pocket.
A knife mirrors the moon and silk-touches bare-skin. Soon blood sets sight and paints her dainty neck as her eyes still question the blue, slowly fading to eternity.
Saul turns back to his tallness and shortenes his tweed. The clock sings nine. He was to hurry.
The church was still to be entered, so he stepped on the marble, he stepped in an ocean of silence. Only his tremble troubled it. He kneeled in front of the shrine and prayed with stingering eyes.
- Please God! Let there be fire. Let there be war so I can ease my thirst.

Odessian

Pe pamant basarabean.
Sub un tun indreptat catre Romania sta scris: ,,Nimeni nu se uita, nimic nu se iarta."
Одеса не спав.
Trecand pe langa Richelieu, cobori treptele Potemkin. Cobori mult si dai peste farul cu lumina rosie. Micutul golf te primeste linistit, unindu-si malurile catre miaza-zi. Croaziera de 40 de minute se intoarce de la Arcadia.
Одеса, не в порядку.
Un mic Paris mai Paris decat al nostru. Zgomotos, cu atat mai zgomotos cu cat tu nu intelegi nimic din ce se spune sau se scrie. Dar oamenii sunt simpli.
Море холодне.
Plaja e plina de scoici. Apa de un verde pal iti refuza caldura. Si soarele apune in spatele plajei.
Дівчата гарні.
Si zambesc de sub parul lor blond. Si beau bere in locuri publice.
Одеса.

Cu 270 de km mai aproape de Bora Bora.

Revolutia de canapea -3-

- Uitati-va la Spania, la Romania, la Italia. Uitati-va la ele dupa razboi si la regimurile lor, zise entitatea. Moment in care el se trezi.,,Macar cosmarurile mele sunt inteligente", gandi in sinea sa si porni sa se imbrace, lasand mai tarziu umila incapere prada linistii.
Ca prin ochii unui caine. Totul era gri, chiar si soarele. Frunzele nu mai frematau.
Strabatea pentru a cata oara aceeasi strada, dar acum simtea ca ceva diferit. Nu era strada, nici el, era ceea ce se afla la capatul strazii. Dupa ce intalnise ,,intelegatorul" in zilele trecute, reusise sa patrunda captivitatea in care se afla. Si mai ales sa priceapa mestesugitele idealuri pe care nici nu si le banuise. Acum intelegea limitarea in care se aflau oamenii si mai ales ceea ce era el: un deschizator de minti. Urma sa le vorbeasca celor adunati la capatul strazii.
Tocmai se termina strada pe care mergea si incepea drumul sau.

Revolutia de canapea -2-

Zgomotul era incredibil, ca si cand cel curs din cer mai adineauri s-ar fi stabilit aici, gasindu-si o oaza de exprimare: clabuci pe suprafata deranjata de usoara adiere a vantului, mioarce in extaz si un pescar cu undita'ncruntata.
O libelula azura iesi din stuf, ii mirosi piciorul plin de glod si fugi deznadajduita. Ii placea aici. Astepta cu nerabdare fiecare ploaie, astepta sa se si termine si imediat venea pe tarmul lacului. El si pescarul. Ar fi dorit sa il intrebe macar o data de a prins ceva, dar nu putea. De fapt nu avea cum. In schimb pescarul binevoi sa i se adreseze acum. Si el atunci hotara sa plece. Dar dupa atata timp tot il mai rodea curiozitatea de a afla care ar fi intelesul celora ce i se adresau. Asa ca nu pleca, ci se ascunse dupa stufaris, incercand sa ghiceasca ceea ce i-a spus pescarul. Il vazu cum se apropie de locul unde a stat el si cum scoate de dupa cativa bolovani o undita. Poate ca l-a invitat sa i se alature. Sau poate ca doar i-a cerut sa o caute si sa i-o dea. Asta ramane sa o afle data urmatoare. Deocamdata o lua pe drumul catre casa, facand un usor ocol.
Trecuse asa de mult timp de cand intalnise ultima data "un intelegator". Nu incetase totusi in toti acesti ani sa caute altii asemeni siesi. Pe ultimul l-a intalnit imediat dupa o ploaie, tocmai cand iesea grabit din ograda. L-a auzit vorbind si l-a inteles, asa ca l-a salutat. Dar tot in loc de raspuns a primit doar un suras, continuat cu vociferarea ideii cum ca ploaia e singura certitudine. Doar atat. Si celalalt a plecat. Dar nu incetase niciodata sa spere...
- continua -